Prin urmare, cu criza stam astfel, zice Guvernul: aveam pe agenda 32 de probleme, iar pe 28 dintre ele le-am rezolvat. Ecuatia ideala: cinci sesimi din sarcina au ajuns de domeniul trecutului. Nu mai ramane nici macar un sfert din sacul provocarilor de acum sase luni. Nimic de zis, sub raport formal, evaluarile cantitative sunt demne de atentie si incontestabile sub aspect stiintific. Continuand rationamentul propus de prim-ministru cu toata buna-credinta, ne putem lumina la fata in conformitate cu o aritmetica simpla. Daca in sase luni am rezolvat 28 de sarcini din cele 32 existente, se cheama ca ultimele 4, cele restante, ne vor lua mai putin de o luna. Criza din Romania – recesiunea, vorba presedintelui, depresiunea (si depresia!), vorba altora, sau contractia, cum spun economistii mai sofisticati – se va incheia, prin urmare, luna viitoare pe la inceput, ea continuand, numai pentru sceptici, pana maximum de Sfanta Maria.
Uite de ce imi place mie precizia si de ce evaluarile cantitative imi merg la inima. Pentru ca sunt precise. si unde e precizie nu incape tocmeala. Chestiunea care ma nedumereste un pic – numai din punct de vedere stiintific, nu altfel! – este ca in lume lucrurile par departe de a se fi rezolvat. Acolo nu se aude de vreun final al crizei. Ceea ce iarasi ma face sa revin la vechea balada: chiar avem o criza in Romania sau ne jucam un pic de-a asa ceva?!
Daca da, daca nu e facatura, atunci Guvernul Romaniei a gasit logaritmul care, cu o marja minima de eroare, stabilita stiintific, poate da cheia rezolvarilor universale in materie de criza. Sa zicem ca pentru Bulgaria si chiar Polonia – aleg, desigur, la intamplare aceste exemple – sunt de inlaturat tot 32 de obstacole. Germania si Franta, state ceva mai mari si cu anvergura bine stiuta, vor fi avand, poate, 34-36 de probleme. SUA… vreo 40. Iar Albania, mititica Albanie, cel mu
