In „Cuvântul către cititor" şi „Neoprimitivismul" – două avertizări aşezate la inceputul acestei cărţi („Neamul şi Babilonia", de George Apostoiu, Editura România in lume, 2009) –, sunt expuse tema şi criteriile folosite in abordarea scriitorilor şi fenomenelor culturale avute in vedere. Criteriile se desprind din ciocnirea polemică, până la scânteie, cu falsele criterii, mai ales de ordin politic şi ideologic: opţiuni, opinii singulare sau de grup, determinate de interese extraculturale şi extraliterare – şi astfel, implicit, anticulturale şi antiliterare. Opţiuni şi opinii acceptate – şi impuse, apoi, prin norme – de către reprezentanţii autorităţii statale, din ignoranţă, oportunism şi interese meschine. Aceasta este cheia cărţii, pe care autorul o declară tranşant, din primele rânduri: „La alcătuirea ei m-am oprit deliberat la disputele… dintre tradiţionalişti/autohtonişti şi modernişti" – practic, intre cei ce apără/slujesc identitatea naţională şi cei ce văd/slujesc disoluţia naţiunilor (idee deloc străină de Noua Ordine Mondială) aşa-zişii post-modernişti, in opinia autorului. „Cartea este una polemică" – avertizează George Apostoiu – stilul răspicat, limpede, colorat când cu vitriol, când cu umor subtil, susţinând acest discurs.
Trebuie subliniat, din capul locului, că autorul participă la această bătălie de pe baricadele identităţii naţionale şi a valorilor literar-filozofice (culturale, in general) care au slujit-o şi continuă să ţină steagul sus, cu demnitate, in pofida tuturor vicisitudinilor.
Tot dintru inceput se cuvine a evidenţia titlul ales de George Apostoiu pentru această carte: „Neamul şi Babilonia" – exact şi unic ca o săgeată spre ţinta sigură; mustos in sensuri ca o fertilă brazdă de adevăr; satiric prin ricoşeu la Turnul Babel; grav prin abordarea esenţei unui popor. Fericita sintagmă a fost preluată – după cum mărturiseşte auto
