Atrăgătoare prin titlul ludic şi cu iz arhaic, Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită şi tot de el povestită (Editura Ramuri, Craiova, 2009) este o carte trans-genologică, la graniţa fluidă dintre roman, memorii, jurnal şi poem în proză. La limită, s-ar putea înscrie, ca şi Paltonul de vară de Mircea Horia Simionescu, de pildă, sau ca Supravieţuirile lui Radu Cosaşu, în categoria autoficţiunii apolinice, al cărei proto-creator ar fi Marcel Proust (cf. taxinomia lui Alexandru Matei, din Ultimele zile din viaţa literaturii). Mărturisesc însă că am citit această "istorie" în fărâme, în ciuda stilului artist şi a configuraţiei literare, mai ales ca pe un emoţionant document de viaţă, deopotrivă personală şi colectivă.

"Lumea" povestaşului gabriel chifu cuprinde, de fapt, o întreagă constelaţie de lumi prin care a (supra)vieţuit autorul, unele încapsulate precum păpuşile ruseşti (lumea interioară, subiectivă, a trăirilor, viselor, închipuirilor şi cea exterioară, obiectivă, a evenimentelor), altele înnodate succesiv pe scara istoriei social-politice (lumea veche şi liberă, a familiei de stirpe nobilă şi bogată a danei, reconstituită indirect, lumea comunistă, cu toate mizeriile şi dramele ei, cunoscută direct, dar şi aceea postdecembristă, haotică, mai degrabă sugerată). "Poetica" nerigidă a volumului, care presupune reconstrucţia, din cioburile memoriei individuale, a unei Atlantide scufundate în apele trecutului, este dezvăluită chiar de scriitor: "regula acestor însemnări tocmai aceasta este - să mă descurc de unul singur, fără vreun plan prestabilit, sprijinindu-mă doar pe ce-mi amintesc eu, să cobor în memorie aidoma unui scufundător în apa adâncă, primejdioasă a mării, să cobor bucurându-mă când descopăr cioburile preţioase, aceste fleacuri, să le scot la suprafaţă şi să încerc să le descifrez, să le pun în lumină, să r