La 4 iulie, alături de America sărbătoresc Ziua Independenţei şi ţările prietene, printre ele şi România - care a fost cândva cel mai important stat din Europa de Est pentru SUA. „În perioada 1969-1985, Bucureştiul s-a bucurat de privilegii pe care niciun alt regim comunist din regiune nu le-a avut. Asemenea relaţii speciale nu există nici în prezent, deşi cele două ţări fac parte din aceeaşi alianţă militară.”, afirmă fostul diplomat român, Mircea Răceanu. România a fost singura ţară din zonă care a beneficiat de importante  facilităţi economice din partea Americii, şi de numeroase contacte politice la nivel înalt. Un moment unic în cei aproape 130 de ani de relaţii diplomatice între România şi SUA. Cum a reuşit Bucureştiul să se apropie atât de mult de  Washington în perioada 1969-1985 şi de ce nu mai este posibil în prezent? Răspunsurile sunt oferite de Mircea Răceanu, fost ambasador în SUA şi şef al Departamentului pentru America din MAE, care şi-a început cariera în relaţiile dintre două ţări în urmă cu 50 de ani.

 „Luna de miere” începe cu teoria

Cea mai mare putere militară la acea vreme şi o ţară medie din Europa de Est, membră a Tratatului de la Varşovia au stabilit raporturi speciale, deşi făceau parte din blocuri politice şi militare diferite şi chiar antagonice. Explicaţia se află în cele două tendinţe majore ale politicii externe americane: realismul - bazat pe interesul naţional şi securitatea statului - şi idealismul - axat pe promovarea principiilor democratice şi de libertate a naţiunii americane. În opinia lui Răceanu, combinarea celor două principii sau stabilirea priorităţii unuia faţă de celălalt a fost şi va fi o  problemă centrală a SUA. În acest context, America a aplicat realismul în politica sa externă faţă de România, timp de 16 ani.

 „SUA au ajuns la concluzia că, pentru acel momentul istoric,