Vizitatorii au motive să se simtă frustraţi din cauză că exponatele nu au plăcuţe informative şi pleacă dezamăgiţi de atmosfera de loc ponosit, lipsit de viaţă.

Încă din holul de la parter, vizitatorul este cucerit de frumuseţea scării monumentale care duce spre etaj. Deasupra acesteia se află o imensă oglindă veneţiană, din sticlă de Murano, şi un portret al amfitrioanei Irina Suţu, una dintre frumuseţile Bucureştiului din secolul XlX.

În ciuda ambianţei aparte a Palatului Suţu, vizitarea muzeului se dovedeşte obositoare şi plictisitoare. Multe exponate par lipsite de importanţă din cauza descrierilor sumare şi chiar a lipsei infromaţiilor legate de acestea.

Exponate unicat, anost prezentate

Peretele dedicat primei menţionări a Bucureştiului ca oraş, în timpul lui Vlad Ţepeş, şi apoi ca cetate de scaun, pe vremea lui Radu cel Frumos, nu se deosebeşte prin nimic de restul exponatelor. Între cele două hrisoave celebre se află un tablou al lui Ţepeş, despre care nici măcar nu se menţionează că este o copie după un original realizat în 1459, de un pictor austriac.

Un alt loc pe lângă care poţi trece fără să îţi atragă atenţia este vitrina în care se află sabia lui Constantin Brâncoveanu şi medalia cu chipul domnitorului, emisă la 1713.

Ghicitorile şi păcălelile din muzeu

Istoria de aproape un secol şi jumătate a primarilor Bucureştiului este lăsată “în ceaţă” în spaţiile Muzeului Municipiului Bucureşti (MMB). Astfel, cine nu ştie că C.A.Rosetti a fost primar al Bucureştiului în anii 1871 şi 1877 poate rămâne cu ideea că el a ocupat această funcţie în perioada interbelică. Asta, din cauză că vestimentaţia fostului edil al Capitalei este prezentată ca un model de eleganţă între cele două răboaie mondiale.

De asemenea, primarul Pache Protopopescu este prezentat doar cu numele pe o etichetă minusculă, iar bustul primarului Alex