Fotografia lui Michael Jackson muribund, în timp ce i se făcea un inutil masaj cardiac, a fost vândută cu 500.000 de dolari.

Dar nu faptul că e ultima poză cu Michael în viaţă a determinat preţul imens al pozei, ci moartea care deja se ghicea.

„Încă viul” stârneşte mai puţin interes decât „aproape mortul”, deşi, tehnic, sunt acelaşi lucru. (Moment în care risc o glumă, potrivită ca nuca în perete: de ce presa nu a făcut la fel de mare tevatură şi atunci când s-a născut Michael Jackson?)

În media, fiecare zi din viaţă e plină de moarte, care e mulsă de laptele ei negru până la ultimul strop. La „Ştirile de la ora 5”, bătrâna violată şi ucisă, nu neapărat în această ordine, e deja rubrică zilnică. Pe hotnews.ro, la „clipul zilei” este un colaj „funny” cu scene trucate din mai multe filme, reprezentând oameni călcaţi de autobuz.

Zilele trecute, la GSPTV, realizatorul şi invitatul analizau hâtri un filmuleţ în care un cascador tocmai îşi pierdea viaţa. Chiar şi la National Geographic şi Discovery, seriile cu dezastre aeriene, asasinate celebre şi crime atroce au audienţele cele mai mari. Dar ce-a făcut defunctul, ca să fie subiect de ştire? Nimic, în sensul pur al cuvântului, de fapt acum e prima oară în viaţa lui când n-a făcut absolut nimic.

„Dumnezeu să-l ierte”? Desigur, dar semenii n-o fac. „Despre morţi numai de bine”? Asta ar fi discriminare. Celui dus trebuie să i se purice de-abia sfârşita existenţă, insistându- se pe amantlâcuri, slăbiciuni şi greşeli, inşi cu care defunctul doar se saluta sunt strânşi în studio să „depene amintiri”, înmormântarea e televizată în întregime, a doua zi imaginea figurii de ceară din coşciugul încă deschis e pe prima pagină, în câteva zile apare şi un fiu ce-i reclamă decedatului paternitatea, mângâierile de care a fost privat şi, desigur, averea.

Acest