Fondator al biochimiei clinice în România, cunoscutul cercetător primeşte astăzi, de la ora 11.00, titlul de cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca. Articol publicat în Adevărul de Seară, ediţia de Cluj-Napoca, din 09 ianuarie 2009

Pe vremea liceului, tatăl său a fost arestat datorită orientărilor politice iar el a fost nevoit să dea meditaţii de matematică pentru a se descurca. A ales medicina pentru că „şi comuniştii aveau nevoie de doctori şi medicina era oricum bună”. A intrat primul la admitere la Facultatea de Medicină a Universităţii de Medicină şi Farmacie şi a ţinut-o dintr-o bursă în alta. În anul V a fost beneficiarul unei burse republicane. „Era mai bine decât dacă eram preparator. Cu bursă republicană primeam casă, masă şi ceva bani”, povesteşte profesorul.

După primul an al facultăţii, când spune că materiile i s-au părut „aride”, i s-a deschis mintea în anul II la fiziologie, care i-a fost predată de prof. Benetatu. „Am ajuns să lucrez cu profesorul Ion Baciu, formidabil în organizarea de experimente, un adevărat «vrăjitor»”. Alături de cei doi a lucrat la o lucrare despre rolul suprarenalelor în sinteza plasmatică, care a fost tradusă de prof. Benetatu în ruseşte, unde a şi apărut. „Am îngropat-o în ruseşte, că dacă apărea în engleză în altă parte avea şanse mai mare. Oricum, era mare lucru să fi autor rusesc pe atunci”, povesteşte profesorul.

Din pasiune şi patriotism

Spune că a ales patologia pentru că era pasionat să vadă cum se dezvoltă bolile, iar pentru asta îi este recunoscător profesorilor pe care îi făcea să gândească metode de patologie. În 1960 a ajuns la laboratorul clinicii Medicală I, unde a lucrat alături de profesorul Moga, rectorul universităţii. Aici a lucrat până în 1998, când s-a pensionat. La catedra de biochimie clinică a activat ca şi conferenţiar între anii 1971