Inca o data se verifica faptul cit de mult inseamna pentru muncitorul din Romania sa se stie intr-o tara normala, cit de mult face un mediu functional care te dezbara cit ai zice peste de meteahna autohtona a carei expresie o reda cel mai bine vorba-fanion a comunismului (ca regim politic) care isi supravietuise siesi (ca regim economic): "Ei se fac ca ne platesc, noi facem ca muncim!". De la Gara Saliste pina la Amnas sint 6 km. O ora de mers. Cind m-am intors intr-una din zile de la Sibiu, am pornit-o, ca de obicei, pe jos. Nici nu facusem 50 de metri, ca a oprit un tractor cu o mica remorca. Am urcat, desi parc-as fi preferat sa merg pe jos si nu hurducait de colo-colo intr-o remorca pe doua roti. Dar calul de dar nu se cauta la dinti, nu-i asa? Pe urma, nici nu mi-a parut rau. In remorca mai era un amnasan din familia Cita, una din familiile vechi de tigani ale satului. Omul m-a recunoscut - stia cine a fost tata. Tata a murit, i-am explicat. Stiu, dar mama ta mai traieste? Da? Are 86 de ani? Multi inainte!... Din vorba-n vorba, a reiesit ca acum lucra chiar un petec de pamint fost al nostru, unde cindva, cu 20 de ani in urma, existau si vreo 5 pruni cu prune mari, galbene. Ca l-ar cumpara, dar nu exista hirtii, oare noi am fi avut hirtii pe el? Nu, i-am explicat, ne-a fost dat asa, de la bunicul din partea lu' tata, iar dupa ce tata s-a prapadit... Mai exista prunii aia?, l-am intrebat. Nu, s-au dus. S-au uscat, i-am taiat la un moment dat. Da', cum ziceam, as cumpara pamintul cela, ca doar n-o sa las pe altul sa vie acolo in spatele casei mele! Apropo de case, a tinut sa-mi explice ca el e de acord cu primaria din Saliste, care acum urmeaza sa dea afara din casele foste ale sasilor (ale celor plecati inainte de 1989, vindute obligatoriu statului contra unor sume modice, parca 30.000 de lei R.S.R. bucata) pe toti aceia care au stat ani de zile in ele fara sa pla