Fostul mare fotbalist îşi povesteşte drama vieţii: a început titular la Steaua în sezonul ’85-’86, dar a fost dat afară înainte de câştigarea Cupei Campionilor Europeni.Ştefan Petcu a stat cinci zile în arest înaintea meciului cu Vejle BK din 1985, pe care l-a văzut la un televizor alb-negru pe care l-a acoperit cu o folie de plastic ca să se vadă parţial color. Avea talentul lui Dobrin şi driblingul lui Maradona. I-a lipsit însă norocul de a fi prezent în momentele lui de maximă glorie alături de echipa de „vitezişti” a Stelei. Poate şi pentru faptul că Petcu a iubit la fel de mult viaţa ca şi fotbalul.

Acum, când lumea aproape că l-a uitat, Fane Petcu e neschimbat. Şi-a păstrat mersul elegant şi pofta de glume, chiar dacă nu poate uita sub nici o formă cum a trecut pe lângă cea mai mare performanţă a fotbalului românesc: câştigarea Cupei Campionilor Europeni cu Steaua.

Sacrificat pentru Lăcătuş

Titular la începutul sezonului ’85-’86, Petcu a fost dat afară din Ghencea după câteva luni. Au existat tot felul de poveşti cu privire la izgonirea lui, iar cea mai cunoscută este aceea că a fost sacrificat pentru a-l salva pe Lăcătuş, colegul de cameră.

„Pe Marius îl trimiteam la ora 22.00 să se culce. Eu veneam mai târziu, pe la ora 2.00. Dar mai era şi altceva. Numai eu ştiu de câte ori ­i-am scos pe Bumbescu şi Iovan. Luam totul asupra mea, pentru că pe ăştia doi îi căutau soţiile că nu mai ajungeau acasă după meciuri. Bineînţeles că vinovat era apoi Fane Petcu. Şi apoi am plătit pentru asta”.

Fane Petcu îşi aminteşte însă cu plăcere de zilele de luni, când Valentin Ceauşescu chema la fotbal câţiva dintre „băieţi” pentru ca mai apoi toţi să se răcorească cu bere. „Făceam câte-o miuţă, la care se băga şi el bineînţeles. Apoi ne invita pentru o bere. Avea frigiderul plin, dar după prima sticlă ne gone