"Fiul meu are nevoie de-o cruce, mama, batrana, de-o operatie de glaucom"

Stimata redactie "Formula AS",

Bunul Dumnezeu de multe ori li se arata oamenilor prin diferite chipuri. Eu cred ca si prin voi, toti cei care lucrati in aceasta minunata redactie, li se arata Dumnezeu tuturor oamenilor incercati de viata.

Si cum spun de multe ori in rugaciuni, va spun si in aceasta scrisoare, chiar de la inceput: bucurati-va ca Dumnezeu v-a harazit cu acest dar; bucurati-va ca-i puteti ajuta pe cei covarsiti de necazuri; bucurati-va ca dragostea voastra pentru oameni alunga deznadejdea din inimile lor; bucurati-va ca prin ceea ce faceti dati hrana celor flamanzi, ii imbracati pe cei goi, ii aduceti la liman pe cei fara adapost si deznadajduiti. Sunteti pentru multi semeni o raza a virtutii, pe care intunericul acestei lumi nu o poate acoperi. In urma cu 5 ani (6.03.2004) ati avut amabilitatea sa-mi publicati in paginile minunatei dvs. reviste scrisoarea mea, sub titlul "Moartea fiului meu m-a aruncat cu fata la pamant". Am facut-o si atunci, si-o fac si acum: va multumesc din suflet ca mi-ati inteles strigatul. Prin sutele de scrisori primite, am luat cunostinta de multe alte mame si tati, la fel de necajiti ca si mine. Au trecut 5 ani de la publicarea scrisorii mele si aproape 10 ani de cand fiul meu a plecat de langa noi. In cei 10 ani, durerea noastra nu s-a atenuat, ci mai mult s-a acutizat, pentru ca dorul de el, de ceea ce era el pentru noi si insemna pentru viata noastra, ne roade cumplit. Am fost distrusi de moartea lui Laurentiu, pentru ca nici atunci si nici acum nu stim de ce a murit, care a fost cauza mortii lui. Imi reprosez, inca, faptul ca nu am fost langa el in clipa fatala, poate avea sa-mi mai spuna ceva, poate mi-ar fi spus chiar cine i-a vrut raul de moarte, de nu a mai trait decat 2 luni de la nunta. Pana la 7 ani, i-am facut dragului