Taberele de nomazi - tema ultimului reportaj din campania „Români de Italia” - au devenit mici localităţi populate, în mare parte, de cetăţeni români de etnie romă.

Când păşeşti pentru prima dată într-o astfel de aşezare, ai impresia că toţi trăiesc ghidaţi de acel „dolce far niente”, tipic italian. În una dintre aceste tabere l-am întâlnit pe Denis, un tânăr de etnie romă care a învăţat singur să cânte la acordeon şi, cu numele de scenă „Denis de la Roma”, reuşeşte să aducă familiei câteva zeci de euro în fiecare zi după ce merge pe străzi să le cânte italienilor şi turiştilor străini.

Fie că spală parbrize în intersecţii, îi distrează pe şoferii italieni cu diverse jonglerii, cerşesc la colţ de stradă sau muncesc la negru, românii de etnie romă din Italia nu se plâng. Au un acoperiş deasupra capului şi mâncare din belşug. Într-o altă tabără de nomazi, am întâlnit o femeie care pregătea fripturi la micul dejun, ceea ce mulţi români probabil nu îşi permit. Drumul este însă lung pentru aceşti oameni care, cu greu, îşi găsesc locul.

Maria, de exemplu, are 24 de ani, şi, de la 18 ani, a umblat prin mai toată Europa, până când şi-a găsit o locuinţă în Peninsulă. 8.000 de romi de toate naţionalităţile, dintre care mai mult de jumătate sunt români, trăiesc, acum, în taberele din Italia, potrivit unui recensământ recent. Mulţi au avut norocul de a fi primiţi în tabere legale, unde găseşti chiar şi palmieri, căsuţe care le oferă tot confortul, iar copiii sunt duşi la şcoală cu autobuzele. În astfel de aşezări, mare parte din cheltuieli sunt plătite de Primăria Romei, prin diverse asociaţii.