- Cultural - nr. 329 / 4 Iulie, 2009 ZENO 80 este, fara indoiala, o borna importanta in calatoria prin viata a unui om. 22 de volume de poezie, incluzand si antologia de fata. Un volum de teatru, cu trei piese, un roman, traduceri... Sunt doar cateva repere. Frumoase, fara indoiala, dar in spatele lor sta... OMUL. Cine este el? Zeno Ghitulescu este primul poet targumuresean pe care l-am cunoscut, pe viu, prin anii '80, venind din Capitala in Targu-Mures, autoexilandu-ma intr-un oras despre care se spunea ca are o viata culturala deosebita si o scoala importanta de poezie. La vremea aceea, "Vatra" lui Romulus Guga statea la loc de cinste pe tarabele bucurestene, fiind foarte bine cotata, iar sperantele mele ca aici voi gasi o atmosfera stimulativa erau dintre cele mai optimiste. Prima intalnire a fost bizara de-a dreptul, directorul de atunci al Studioului, Melinte Serban, aruncandu-ma in... bazin de la inceput - pentru a ma testa _ deschizand, practic, seria unor intalniri cu ascultatorii la Café Bucuresti, urmand ca eu si colegul Romeo Morari - acum aflat in Germania _ sa sustinem comperajul. Adica, practic, sa-i prezentam pe invitatii-colaboratori si sa facem niste texte de legatura intre ei. Aveam emotii, fiindca eram inconjurata de public, Cofetaria era arhiplina, invitatii erau in public, la mese, iar eu _ nou venita in oras - nu cunosteam decat vreo doua dintre persoanele despre care trebuia sa vorbesc. Asa se face ca, desi spuneam... "si acum, in fata dvs., Cutare va face cutare lucru", habar n-aveam in ce directie trebuie sa privesc si cum arata "eroul". Pe Zeno l-am vazut doar cand s-a ridicat in picioare, zambind si multumind publicului pentru aplauze si rostindu-si cateva poeme. Marturisesc, mi-l inchipuisem altfel, mai barbos, mai in blugi..., mai... rebel. Cand colo, era un barbat zvelt, cu par argintiu bogat, imbracat la patru ace, parca desprins di