Cum viata este cu bune si rele, verisoara mea s-a imbolnavit.
Avea probleme cu spatele, incercase deja tratamente nenumarate, fara rezultat, si printr-o intamplare auzise de un chiropractician in care isi pusese mari sperante. Mi-a cerut sa o insotesc, deoarece ii trebuia ajutor la fiecare miscare. Si iata-ne, la inceputul primaverii, in drum spre Zalau. Eram tot cu ochii pe geam, visand, facand planuri de renovare a casei, toropita de muzica si caldura odihnitoare din masina. Tocmai incepusem sa punem in apartamentul nostru grinzi batranesti, salvate de la o groapa cu var, unde urmau sa fie arse. Grinzile erau dintr-un pod batran, cu arome de fum si fan uscat, si ma gandeam cu bucurie cum alaturi de celelalte comori ale noastre, oale si lucrusoare vechi, o sa avem o bucatica de casa batraneasca din Maramures. Treceam prin comuna Rastoci, cand am vazut dintr-o data minunatia, o casuta langa drum, ce statea cuminte si solemna, crescuta parca acolo dintotdeauna. Parea o iluzie, un abur, dar n-am indraznit sa deschid gura, sa zic: "Opriti masina!", caci noi aveam alte treburi in drumul acela, ne grabeam sa ajungem la timp la doctor.
La intoarcere, l-am rugat totusi pe sofer sa opreasca, sa vad mai bine daca ce vazusem fusese realitate sau o iluzie. Casuta era acolo, peste drum, si astepta. Aveam emotii, nu stiam daca era goala sau avea stapani, ce vor zice cand se vor trezi cu mine, musafir nepoftit la usa. Dar imi doream tare mult sa intru. Voiam sa vad si sa ating totul, asa cum fac cand ma duc si la muzeu, sa miros fiecare barna, sa mangai portile, sa respir povestea locului. Verisoara mea iubeste lucrurile acestea la fel ca si mine si, inteleapta, mi-a dat curaj ("du-te, intra si sa nu-ti fie teama, stiu ca aici nu poate locui decat Sfanta Vineri"). M-a impins usurel de la spate si dupa cateva clipe de ezitare am intrat in curte.
Am intrat, dec
