Florian Bichir: "Se spune că istoria se repetă şi că destinul omenirii este ciclic."
Ce a fost odată urmează să se mai repete. Nu sunt un adept al conspiraţiilor, al teoriilor care susţin că tot ceea ce ni se întâmplă este fabricat într-un creuzet de unii „înţelepţi ai lumii”. Dimpotrivă, cred în hazard, în oameni providenţiali, în clipe care pot schimba destinul unei lumi. Ceva-ceva însă se întâmplă, din moment ce anumite fapte se repetă aproape la indigo.
Nu am pretenţia de a fi un mare geostrateg sau un mare cunoscător al geo-politicii. Sunt doar un pătimaş iubitor al istoriei. Priviţi harta Europei după cel de-al Doilea Război Mondial. Veţi observa cu siguranţă că e aproape identică cu cea actuală. În ciuda ideei de unitate europeană, naţiunile şi-au regăsit locul şi rolul lor pe hartă. Cehii au simţit nevoia să stea separat de slovaci, atât de trâmbiţata Uniune a Slavilor de Sud - Iugoslavia - s-a dezmembrat la primul vânt de democraţie. Ţările baltice sunt din nou un pinten în coasta Rusiei, iar politica lor baleiază între SUA şi Germania.
Cu toată simpatia americană postbelică, europenii nu sunt mari fani ai sistemului, ai modului de viaţă şi de acţiune al americanilor. Scăpată de pericolul bolşevic - cel puţin, pe hârtie - Europa îşi regăseşte valorile, dar şi dispreţul faţă de SUA. Sau dezacordul în ceea ce priveşte modul aproape imperialist de a vedea lucrurile.
Câţiva analişti americani se tem că vom asista în viitor la o nouă Axă Berlin-Moscova, la un nou pact Ribbentrop-Molotov. O înţelegere care ar viza oprirea hegemoniei americane pe Bătrânul Continent. Puţină lume a comentat asta, cu excepţia lui Corneliu Vlad, restul analiştilor fiind hipnotizaţi de bâlciul dâmboviţean al unor politicieni de mucava.
Agenţia de previziuni strategice Stratfor şi cotidianul „The Trumpet” din SUA au ridicat