- Economic - nr. 329 / 4 Iulie, 2009 Este foarte limpede ceea ce a comunicat, in ultimele zile, ministrul Sanatatii, Ioan Bazac, cum ca sistemul sanitar are nevoie de grabnica finantare. Si de unde bani, daca nu tot din buzunarele romanilor care, daca este sa spunem lucrurilor pe nume pana la capat, vor fi nevoiti sa plateasca, nu de doua ori, ci chiar de trei ori asistenta sanitara, in unele cazuri. Explicatia este si ea usor de dat, din moment ce contribuim cu anumite sume de bani, ca angajati, la CAS, in aceasta situatie fiind 4,7 milioane de romani, apoi, mai mult ca sigur, din octombrie, prestatiile medicale vor fi platite de catre cei care apeleaza la acestea, daca nu se incadreaza in categoria defavorizatilor sortii, scutiti de plata fiind asistatii sociali, pensionarii cu o pensie mai mica de 700 de lei pe luna, somerii, tinerii cu varsta sub 18 ani, precum si persoanele cu handicap. O a treia dijma, cu siguranta ca va fi reprezentata de cei care vor apela la servicii medicale din spitale, oferind, asa cum fac si astazi, bani medicilor, practica de altfel recunoscuta si de Banca Mondiala, care apreciaza ca aceste sume sunt "bani pentru a le cumpara bunavointa medicilor", sume de bani care, uneori, se ridica la cifre incredibile, inaccesibile pentru milioane de muritori de rand, carora nu le mai ramane, multora dintre ei, decat sa se impace cu soarta, sa inteleaga ca mai au de trait doar atat cat ii mai lasa Dumnezeu pe pamant, doar pentru ca nu pot oferi unui medic un plic cat mai consistent. Prin urmare, in dosul frumoaselor cuvinte ale ministrului Sanatatii, despre reforma structurala a sistemului de sanatate, care urmareste cresterea calitatii actului medical, gradul de monitorizare si transparenta a cheltuielilor, scaderea adresabilitatii in unitatile de primiri urgente etc., se ascunde si nevoia de finantare a unui sector aflat in mare suferinta, gra