Atat bancherii, cat si autoritatile stiu foarte bine ca nu ar fi trebuit sa se permita imprumuturi atat de multe si mari incat sa se ajunga in situatia de criza actuala.
Cu toate acestea, de ce exista datorii atat de multe, mai ales in lumea anglo-saxona? Raspunsul este destul de simplu: singurul mod in care se putea sustine un standard de viata ridicat pentru o mare parte a populatiei, intr-o perioada in care averea mondiala statea in "buzunarele" unei elite, era acordarea de credite.
Sumele imense de care au dispus elitele ilustreaza perfect problema pietelor libere, putin reglementate: bogatii devin si mai bogati, iar restul oamenilor nu se imbogatesc deloc.
In Statele Unite, veniturile celor mai bine platiti oameni s-au majorat cu 60 de procente, din 1970. In schimb, pentru muritorii de rand, veniturile au scazut cu zece procente, potrivit economistilor de la Societe Generale, citati de Financial Times.
De exemplu, familia Walton, proprietara celui mai mare lant de supermarketuri din lume, Wal-Mart, este mai bogata decat treimea cea mai saraca din populatia americana, adica 100 de milioane de oameni pusi la un loc.
Cu alte cuvinte, cea mai mare parte a profiturilor a intrat in visteria catorva bogati, nu in conturile majoritatii populatiei. Atunci, de ce nu a existat o revolutie? Pentru a existat o solutie: creditul. Ce nu castigai, puteai sa imprumuti.
Odata cu ridicarea nivelului de creditare, autoritatile au fost nevoite sa mentina ratele dobanzilor coborate, pentru ca datoriile sa nu afecteze puterea de cumparare. Datorita dobanzilor mici practicate in Occident, mai ales in SUA, oamenii au luat cu imprumut sume din ce in ce mai mari, datoriile devenind, la randul lor, mai mari decat isi puteau permite.
Somerii, incurajati sa-si cumpere locuinte
In Marea Britanie, st
