Intrarea "in linie dreapta" pentru alegerile prezidentiale a impins gruparile politice interesate la adoptarea unor diverse strategii.
Cele mai multe sunt inselatoare, vizand prinderea in capcana a adversarilor potentiali. Chiar si partidele care nu au speranta la calificarea in turul secund pentru cea mai inalta functie in stat isi fac calcule, isi trimit in fata pionii, ale caror voturi vor fi apoi negociate cu unul sau altul dintre finalisti. UDMR - de exemplu - si-a desemnat un candidat propriu - d-l Kelemen Hunor - pentru a putea solicita, la o previzibila schimbare a majoritatii parlamentare dupa alegeri, mai multe demnitati, mai multa putere in perspectiva scopului sau final, autonomia teritoriala. Desemnarea candidatului maghiarilor din Romania este defavorabila pentru presedintele Basescu, reducandu-i sansele unui succes din primul tur si obligandu-l la o pozitie mai apasat nationala, cum s-a intamplat la serbarea "zilei drapelului" in secuime, la care notabilitatile locale n-au participat. Optiunea UDMR pare benefica pentru PSD, al carui candidat, Mircea Geoana, dobandeste posibilitati mai mari de a ajunge in finala. Sprijinul "subtil" al UDMR-ului s-ar putea insa sa-l coste pe PSD-ist.
Calcule fac si ceilalti candidati cu oarecare impact. Printul Duda si C. V. Tudor nu au in spate partide parlamentare care sa fie implicate in vreun fel in refacerea majoritatii guvernamentale, dar pot negocia orientarea voturilor obtinute de ei contra unor pozitii in administratie pentru apropiatii lor. Nici unul nu are sanse, chiar daca in visele lor de marire (C. V. Tudor, mai ales) se vad finalisti. Strategiile cele mai complicate - si cu efectele cele mai pregnante - le-au adoptat, in mod obligatoriu, partidele singurilor candidati cu probabilitate mare de a-l infrunta pe Traian Basescu in ultima runda, PNL-ul si PSD-ul. In ambele partide se fac si se r
