In 1992, eram doar un copil care a urmarit cu ochii zgaiti fiecare pas facut de Michael in Romania, de la fabulosul concert, la plimbarile la brat cu Iliescu si taierea panglicii de la casa de copii.
Mi-am cumparat tot ce se putea cu megastarul si am pastrat ani de zile o cutie goala de Pepsi doar pentru ca avea chipul lui Michael pe ea. Nu intelegeam mare lucru din muzica lui atunci, era doar fascinatia unui fenomen.
De abia cand a venit a doua oara am inceput sa pricep cate ceva din ceea ce inseamna MJ.
Nu ma intelegeti gresit, nu sunt vreo fana, dar pot sa vad cum a schimbat lumea prin recordurile, albumele si stilul sau de dans. Pacat ca nu a reusit sa o schimbe din nou si cand a murit.
Ca de fiecare data cand se stinge o celebritate, diversi indivizi au iesit la suprafata cu subiecte care mai de care mai tulburatoare despre viata si decesul sau, pe care presa le-a publicat si le publica inca frenetic.
Cu cat vedeta care moare e mai cunoscuta si mai controversata, cu atat se ivesc povesti mai incredibile despre viata sa. Spre norocul acestor corbi, si moartea megastarului a fost invaluita in mister, asa ca au avut alt prilej perfect de speculatii si presupuneri.
La 10 zile de la moartea lui MJ, stirile apar inca pe banda rulanta, care mai de care mai senzationaliste.
Aflam cu o viteza uluitoare ca Michael era dependent de medicamente, avea doar 50 de kg, era bolnav de cancer, s-a prabusit la repetitii, copiii nu erau ai lui, sotia si-o cumparase, isi presimtise moartea si mai era si homosexual.
Pana si ce avea in stomac in momentul mortii e informatie de interes public, tocata pe toate partile de michael-ologii preluati evident de presa.
E normal ca in ziua mortii, mass-media a consacrat 60% dintre programe si stiri acestui eveniment (potrivit unei analize
