Căutând în lada de zestre găsim comori nepreţuite. Tradiţia este fără vreo urmă de îndoială unul dintre lucrurile cele mai de preţ ale românilor.
Câteva comunităţi din Transilvania au adus la lumină nestemate transmise prin viu grai de bătrâni înţelepţi: cântece, jocuri, bunătăţi, dar mai întâi de toate, portul. Îmbrăcaţi în straie româneşti, parcă desprinşi din fotografiile îngălbenite de vreme, oameni de vază din Vinerea-Alba şi din Gura Râului-Sibiu s-au alăturat Jurnalului Naţional la Festivalul Tarafuri şi Fanfare desfăşurat în Dumbrava Sibiului, la Muzeul Astra la 20 şi 21 iunie. Oameni gospodari pentru care a trudi la câmp este o cinste pentru ca mai apoi, la sfârşit de săptămână, veselia să fie la ea acasă. Cine sunt vinerenii? I-am întâlnit la Muzeul Astra. Ne-au întâmpinat cu pită. O pită specială, pe care socăciţa Ana Toderan, a lui Irimia, a modelat cu dibăcie un cuc cu ochi de neghină pe care l-a rumenit frumos în cuptorul cu lemne. Prezentările le-a făcut Anca Herlea: "Sunt Anca lui Niculae a Văler - face aceasta precizarea - şi ne răspunde apoi la întrebare făcând referire la membrii comunităţii din care provine: Astia cine's? Sunt oameni bogaţi! Păi cum bogaţi? Păi îs harnici, că se trudesc... Şi vă spun că aşa e! La noi nu contează: inginer, învăţător, doctor sau preot, dacă ne arătăm mâinile, se văd bătăturile... Cred că, dacă ar dispărea toată lumea de pe pământ, noi, vinerenii, am rezista, pentru că avem de toate. Grâul e recoltat de noi, noi îl ducem la moară şi facem pâinea... Nu ne-am uitat tradiţiile. Domişoara instructoare Eugenia Herlea şi-a dăruit întreaga viaţă luptei cu tot ce era urât. A adunat cântece de la bătrâni. Ne-a învăţat să ne îmbrăcăm frumos, ca şi bătrânii satelor, odionoară. Costumele sunt din lăzile de zestre. Am încercat şi noi să coasem altele, însă nu mai găsim toate materialele. Nu se mai face pânză ca a
