Fostul internaţional, care vreme de două sezoane a jucat la Victoria, echipa Securităţii, crede că existau informatori printre colegii săi.

Fostul internaţional Marcel Coraş este unul dintre cele mai răsunătoare nume pe care le-a dat Aradul, alături de Petschovschi şi Domide.

A jucat la UTA încă de la copii şi juniori, a scris istorie pentru Sportul Studenţesc în cupele europene, are în palmares un gol la Campionatul European din Franţa ’84, sub comanda lui Mircea Lucescu, şi a jucat la Victoria Bucureşti, echipa Securităţii, în ultimele două sezoane înainte de Revoluţie. După ’90, Coraş s-a perindat prin Grecia şi Franţa, iar la final de carieră s-a retras acasă, agăţându-şi ghetele-n cui la Motorul Arad. Perioada de la Victoria este însă una aparte. Jucătorii erau protejaţi şi privilegiaţi, faţă de cei ai altor echipe, iar notele informative curgeau pe bandă rulantă.

Într-un interviu acordat EVZ, Coraş mărturiseşte că-i plăcea să i se toarne, nu să toarne. Să i se toarne în pahar, nu să dea note informative de spre colegii de echipă.

EVZ: Domnule Coraş, ce părere aveţi despre apariţia dosarelor de Securitate ale foştilor sportivi români?

Marcel Coraş: Au trecut 20 de ani de la Revoluţie. Cred că toate aceste discuţii sunt doar nişte baloane de săpun. Fiecare ştie ce a făcut…

Aţi jucat doi ani la Victoria Bucureşti. Aţi scris note informative despre alţi jucători?

Noi eram fotbalişti, securiştii erau cei care făceau asta. Dar, probabil, erau şi printre noi informatori. Eu nu m-am ocupat cu astfel de lucruri. Mă interesează mai puţin cine dădea cu „ciocul”. Mie îmi plăcea să joc fotbal, eventual, să beau un şpriţ.

Ce părere aveţi despre faptul că mulţi jucători au dat informaţii despre Marcel Răducanu?

Probabil că le-a fost ciudă fiindcă el reuşise să rămână în străinăta