La trei ani, Gheorghe Galea și-a anunțat părinții că vrea să fie „predică”. Nu știa bine ce înseamnă, dar mediul familial și-a pus amprenta asupra lui. „Părinții mei sunt oameni foarte evlavioși. Am vrut să le calc pe urme”, spune el.
La absolvirea liceului, Gheorghe Galea s-a înscris la Bible Institute din West Sussex, Anglia. Este o școală internațională de teologie care l-a marcat. „Am învățat acolo să-i accept pe ceilalți, în ciuda diferențelor enorme dintre noi. Am învățat că românii nu dețin monopolul cunoașterii și că n-au inventat ei roata”, povestește el. A avut colegi din 28 de țări ale lumii, fiecare venind cu ceva unic, special, și la fel de valoros în activitatea școlii. Acolo i-au intrat în sânge disciplina, punctualitatea și respectul. Pe perioada studiilor a lucrat pentru a se putea întreține, mai întâi la o fabrică de confecții, apoi în restaurante ca ajutor de bucătar sau simplu debarasator. În Marea Britanie a făcut primul curs de bucătărie. „După cursul acela, pot spune după miros dacă e bine sau nu prăjit peștele, dacă e bine sau nu să mănânc mâncarea respectivă”, spune el. Precizează că există secrete și pentru prepararea unui banal cartof pai. A urmat apoi studii de grafică și design, editare video și pantomimă în Statele Unite. Toate i-au deschis orizonturile și aspirațiile.
Ong-ist convins
La întoarcerea în țară, Gheorghe Galea a lucrat câțiva ani în sectorul neguvernamental, făcând dramă și pantomimă, iar apoi s-a implicat în Rețeaua Națională de Tineret. „Prin rețea, recrutam voluntari cu care mergeam în fiecare vară într-unul sau două orașe din țară și realizam tot felul de proiecte, în parteneriat cu primăriile”, povestește el. Voluntarii coordonați de specialiști ai primăriilor și organizațiilor au reparat poduri, renovat clădiri, igienizat parcuri și altele. Cu ajutorul acelor tineri, primăriile Rupea, Be
