La instalare, Executivul a promis un plan anticriza in 10 puncte, intre timp s-au adoptat, daca putem spune asa, 28 de masuri si tot au mai ramas restante patru.

Pana la implementarea celor patru promise de pe vremea campaniei electorale din toamna anului trecut, cand numai despre criza si necesitatea unor masuri anticriza nu s-a vorbit, Emil Boc este decis sa elaboreze un nou set complementar de masuri.

Multe dintre cele 28 de masuri anticriza evocate la capatul primului raport semestrial au fost adoptate recent, motiv pentru care nu au produs si nici nu vor produce prea curand efecte. Nici masurile adoptate cu ceva timp in urma nu au avut un efect real anticriza, premierul nestiind sa spuna, spre exemplu, cate locuri de munca s-au salvat multumita politicilor economice ale Cabinetului sau.

Nici n-ar fi prea usor de obtinut un calcul favorabil in conditiile in care societatile de stat se pregatesc sa faca disponibilizari masive, unele urmand sa renunte chiar si la o treime din personal.

In plus, Ministerul Finantelor nu a prezentat pana in prezent nicio analiza din care sa reiasa ce s-a intamplat dupa trei luni cu persoanele trimise in somaj tehnic pentru care Guvernul a suportat din bani publici plata contributiilor si impozitelor la bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat si nici care este valoarea totala a sumelor cheltuite in acest sens. Probabil nici nu s-a dorit urmarirea acestor aspecte.

Constructiile, motorul cresterii economice?

Un plan bun de masuri anticriza ar fi putut determina compensarea locurilor de munca pierdute in mod inevitabil prin crearea de noi locuri de munca. Teoretic, alocarea a 20% din PIB pentru investitii ar fi trebuit sa contribuie macar la aparitia de noi locuri de munca, daca nu la impiedicarea scaderii economice intr-un ritm atat de pronuntat. @N_P