Localnicii aşteaptă în zadar vizitatori pe care să-i cazeze în propriile case La primele ore ale fiecărei dimineţi, în Parcul Central din Ocnele Mari, zeci de localnici se adună şi stau pe băncuţe în aşteptarea turiştilor cărora să le pună la dispoziţie propria casă, pentru cazare. „De 30 de ani nu s-a întâmplat ca acum, să stai toată ziua şi să nu vezi picior de turist. Ăştia cu prăbuşirile lor sunt de vină că nu mai vine turistul de frică să nu-l ia valul de saramură”, spune Marieta Munteanu, de 70 de ani. „La recepţia stradală”, cum numesc localnicii locul zilnic de aşteptare, oamenii dezbat chestiunea pe toate părţile. „Parcă le-a dat de urât”, completează Ana Epure (60 de ani). Despicând firul în patru, oamenii iau artileria de pe presa care a făcut publicitate negativă staţiunii şi scot la iveală alte „metehne”.
„Cum să vină turişti, când scrie şi pe clădirea din faţa noastră să nu se apropie, că va cădea zidul. Fosta cantină a Oficiului Judeţean de Turism este o dărăpănătură în care îşi fac nevoile unii şi alţii, iar dacă bate vântul mai tare este posibil să cadă în capul vreunui trecător. Acolo, au început să construiască un hotel, dar a rămas neterminat, căsuţele de vacanţă sunt tot ruine”, spune un alt localnic, Nicolae Danilescu.
De la an la an, tot mai multe dărâmături
La lăsarea înserării, schim din nou două vorbe cu localnicii de la „recepţia stradală”. Îi întreb cum le-a mers şi parcă nici lor nu le vină să creadă. „Suntem vreo 40 de familii care plătim taxe la Primărie pentru că oferim cazare. Astăzi n-au venit în staţiune decât trei maşini cu turişti. Oamenii au stat două ore la ştrand şi au plecat. Aici nu s-a investit un leu. Bazinele nu se umplu niciodată cu apă sărată, saramura nu este aşa curată, iar cei care au cumpărat vor să scoată bani mulţi fără să investească mare lucru. Atunci, la ce să vină turiştii?”
