Cuvânt încărcat de sensuri, "chef" este de provenienţă orientală, aşa cum ne informează orice dicţionar etimologic. Originea sa a fost descoperită în limba arabă, unde reprezintă prima jumătate a întrebării: "Ce faci?".
Turca l-a preluat şi i-a atribuit sensul unui eventual răspuns, după cum se poate constata în expresia "a avea chef". Până la ideea de petrecere mai era un singur pas.
Prin definiţie, cheful este o activitate planificată, cu toată falsa impresie de spontaneitate. Una dintre culmile incompetenţei, definită de autoritatea definitivă în acest spinos domeniu, Laurence Peter, este insuccesul organizării unei beţii într-o distilerie de whisky.
Există şi o meserie, relativ recent apărută, cea de "organizator de evenimente", de regulă chefuri. Aceşti profesionişti au făcut o observaţie empirică la îndemâna oricui, dacă înghesui mulţi oameni într-un spaţiu relativ mic, conversaţia devine generală şi puţin contează că interlocutorii nu se cunosc neapărat între ei. Concluzia unui studiu sociologic recent publicat este că petrecerea, cheful, ca formă de socializare, de interacţiune, a constituit şi constituie un adevărat motor al evoluţiei.
În urmă cu zeci de mii de ani, creşterea densităţii populaţiei a dus la o transmisie accelerată a ideilor. Rezultatul, apariţia unor inovaţii din ce în ce mai utile. Dar omul "modern" există de peste 100.000 de ani. Ce poate explica această întârziere? Ideea că demografia este legată de comportare circulă de câteva decenii. A fost însă nevoie de simulări pe computer, care împreună cu datele oferite de genetică şi arheologie ne oferă o imagine nouă a societăţii umane la începuturile ei.
Multă vreme s-a crezut că o creştere a creierului, însoţită de dezvoltarea limbajului, a declanşat capacitatea lui Homo sapiens de a crea diverse forme de artă şi tehnologie. Printr
