Decor pentru ultimul succes al regizorului român la festivalul de la Cannes, Vasluiul este scena filmelor celui mai celebru localnic. Porumboiu are maşina înmatriculată în singurul loc pe care îl numeşte „acasă“. Mai citiţi şi: Odiseea spre film a unui vasluian

Zilele acestea, „Poliţist, adjectiv“ rulează deja în cinematografele din Bucureşti, iar românii se familiarizează cu filmul de succes al lui Porumboiu.

Odată cu recunoaşterea internaţională de care s-a bucurat la Cannes, venită din partea celor mai autorizate voci ale criticii americane şi europene, şi materializată în Premiul Juriului la secţiunea „Un Certain Regard“ şi premiul FIPRESCI al aceleiaşi secţiuni, filmul mai reuşeşte ceva: începe să atragă masiv şi public nespecializat, căruia poate stilul de cinema minimalist i-a fost străin sau i s-a părut inaccesibil.

Bineînţeles, faptul că Vasluiul, un târg de provincie din Moldova, fruntaş în topurile sărăciei şi şomajului, face a doua oară „ravagii“ la Cannes - prima oară cu multpremiatul „A fost sau n-a fost?“ -  este şi el aproape un record.

A fost un copil cuminte

 „Acolo eram la mare cu băieţii mei.“ În fotografia înrămată, doi puşti zâmbesc cuminte, încadrându-l pe tatăl lor. Nu au mai mult de 10-12 ani. După două decenii şi ceva, unul dintre ei a devenit un regizor de succes şi celălalt, un manager foarte bun. Cum era Corneliu când era doar un puşti?

„Era un copil foarte cuminte. Niciodată nu a făcut vreo mare boacănă, era liniştit. Amândoi erau aşa. Chiar dacă eu mereu am avut o funcţie importantă - când erau ei mici eu eram director de întreprindere –  şi asta le dădea un anumit statut, ei erau la locul lor, mereu cu bun-simţ.“

În biroul şefului, Cristi (stânga), începe să accepte faptul că trebuie să-şi continue meseria de poliţist

@N_