Lui Ghiţă Ghiţulache aparatul de radio i l-a dat un turist american venit la Schitul de sub Munte într-o excursie în jurul lumii. Respectivul se rătăcise de grupul care se oprise pe buza unui mal ca să se tragă în poze cu muntele în faţă şi văile în spate. Spre norocul lui, cum avea să se vadă un pic mai târziu, tot foindu-se ca să iasă şi cei rămaşi pe la margine, malul se dărâmă. Grupul dispăru sub stratul de pământ. În locul lui apăru cu cavaler cruciat cu armură cu tot, deşi un pic ruginită.

Ghiţă Ghiţulache era cioban angajat cu carte de muncă la un om de afaceri din Floreşti. După ce fusese cât p-aci să dea faliment cu o fabrică de cătuşe, respectivul intrase în afaceri cu oi. Îşi cumpărase câteva turme, îşi angajase ciobani cu carte de muncă şi uniformă, cărora le dăduse şi câte un caval, potrivit normelor europene, şi era în discuţie cu Ministerul Industriilor ca să cumpere Combinatul de aluminiu din Floreşti pentru a-l transforma în Fabrică de caş proaspăt şi, mai ales, ecologic.

Ghiţă Ghiţulache fusese, pe rând, după 1992, când se restructură Combinatul, vopsitor de borne de pe marginea drumurilor judeţene, cu perspective de a ajunge la şoşelele naţionale, începător de aplauze la un circ ambulant, al cărui măscărici avea nevoie ca de un drog de simpatia publicului, cântăreţ la fluier înaintea unui magazin de artizanat din Floreşti şi călăuză de contrabandişti pentru transporturile de conuri de brad.

Acum era cioban. Cioban cu uniformă şi caval. Uniforma trebuia purtată pe tot timpul orelor de program, iar cavalul trebuia folosit obligatoriu la apariţia unui oaspete străin.

Turistul crezu însă că Ghiţă Ghiţulache face o cerşetorie mai aparte. În loc să întindă mâna, cânta la caval. De aceea vru să-i dea zece dolari. Ghiţă Ghiţulache refuză, pretinzând euro, sub motiv că are mai multă încredere în moneda euro