S-a născut în 1927 în comuna Şeica Mare de lîngă Sibiu. Şi-a dedicat viaţa sportului şi medicinei. A jucat rugby din 1947 pînă în 1960 (10 ani în divizia A) la Sportul Studenţesc şi C.C.A. (Armata Ploieşti). În 1949 a fost vicecampion naţional universitar de schi alpin. Absolvent al facultăţii de medicină, Virgil Ignat a devenit în 1959 medic sportiv (instruit în România şi în Italia). A fost director la Centrul de Medicină Sportivă din Bucureşti şi a asigurat de-a lungul timpului asistenţă medico-sportivă loturilor naţionale de rugby, hochei pe gheaţă, schi fond, biatlon, bob, sanie şi handbal. Este autorul a 43 de lucrări de cercetare, comunicate la diverse congrese din ţară şi din străinătate.

Ce anume face un medic sportiv dincolo de ceea ce toată lumea îşi închipuie că face, că tratează entorse, întinderi sau lovituri?

Probabil că marele public nu e bine informat. Eu fac parte din prima generaţie de medicină sportivă ştiinţifică din ţara noastră şi mi-am însuşit această materie din dragoste pentru sport şi din dragoste pentru dezvoltarea cît mai armonioasă şi mai solidă a corpului omenesc. Vă pot spune că în sarcina medicului sportiv sînt cinci lucruri. Unul este păstrarea sănătăţii sportivilor prin diagnosticare promptă şi tratament adecvat. Al doilea " dezvoltarea fizică a jucătorilor, care trebuie să corespundă cu sarcinile sportului şi postului respectiv. În al treilea rînd " alimentaţia pe care medicul trebuie s-o supravegheze aşa încît să corespundă nevoilor jucătorului din punct de vedere caloric şi energetic, în diverse etape de pregătire. Lumea nu ştie că una e alimentaţia unui sportiv în perioada competiţională şi alta în perioada de pregătire.

Care este diferenţa dintre cele două feluri de alimentaţie?

În perioada de antrenament, cînd predomină volumul de lucru, alimentaţia trebuie să fie mai bogată în calorii şi protein