Cine-a spus ca e greu sa mergi pe sarma n-a cunoscut potentialul politicianului roman. O categorie cu vointa, care reuseste sa-si nazare talentul si-l munceste pana devine aptitudine.

Doar ca finalitatea e nebuloasa. Daca erectia comportamentala ar fi pe masura vorbelor, Romania n-ar mai fi cand taramul prostilor, cand al alegerilor proaste sau al neputintei pur si simplu.

Doar ca avem la startul campaniei prezidentiale niste iepuri. Daca studiem declaratiile ultimelor trei luni, gasim putine mostre de curaj. Din ala adevarat, nu mimat. Toata lumea se delimiteaza, nimeni nu-si asuma nimic.

Tango cu figuri

Traian Basescu nu este campionul delimitarii, dar e cel mai insemnat. Nu a facut anuntul candidaturii, pentru ca nu stie cum o sa iasa faza cu gestionarea crizei. Si de cate ori are ocazia, pune pusca la ochi si trage in politica guvernului.

A conceput un copil care l-a facut fericit si l-a intristat deopotriva, dar nu-si asuma paternitatea. E prea riscant. Insa-l va recunoaste in lumina reflectoarelor, daca scoate tara din gard.

Mircea Geoana, care nu are unde sta, dar miroase a colonie de sute de coco, are in vine aceeasi matrice. E mama copilului, s-a lasat in voia seductiei. Doar ca de cate ori observa ca pruncul sparge cate-un geam, cheama politia, sa-l duca la casa de corectie.

Lasa impresia ca nu i-a dat copilului sa suga, prin urmare legaturile cu faptura cu imunitate scazuta sunt minime. Si reuseste sa explice, ca tutore, in fata organelor legii, ca pe copil l-a invatat tac-su sa sparga geamuri, i-a facut singur educatie, prin urmare e proasta.

Crin Antonescu e tot un fel de copil, dar cu sange albastru. Asa scrie in autobiografie. Delimitarea e o arta stapanita la perfectie, dar se produce raportat la frati. Nu are nici o legatura cu guvernarea trecuta, in care s-a