Locul unde criza inca n a ajuns • Vazuta prin ochii taranilor de rand, pe care nu ii intereseaza contul de profituri si pierderi, politica bancilor sau masurile anticriza mai mult inexistente ale guvernantilor, viata ramane aceeasi ca si pana acum • Criza isi pierde din intensitate in fata ploilor care le-au distrus lucerna sau in fata celor care se intreaba ce le vor da de mancare animalelor iarna viitoare • "Rau cu rau, da` mai rau fara rau", zice badea Ion • La tara, criza se manifesta simplu: cei mai instariti, care rezista si isi permit sa mai angajeze cate un om sa ii ajute, sunt indepartati si priviti cu dusmanie

Pe marginea drumului european, criza financiara isi pierde din intensitate in fata taranilor ieseni iesiti la munca cu caruta, cu calul, cu furca sau cu batul in mana, pazind cateva oi sau vaci, atatea cate mai au. Vazuta prin ochii taranilor de rand, pe care nu ii intereseaza contul de profituri si pierderi, politica bancilor sau masurile anticriza mai mult inexistente ale guvernantilor, viata ramane aceeasi ca si pana acum. "Rau cu rau, da` mai rau fara rau", zice badea Ion, cu batul in mana, uitandu-se la vacile care i-au mai ramas. "Nu zic ca nu se simte, da` dupa seceta care a fost oamenii nu mai au animale, eu nu mai am ce sa mai pazesc. Acu mai sunt 60 de vaci din 3 - 400 cate au fost. Sa dea Domnu` sa mai fie si astea ca sa am cu ce mai trai. E greu", arata Ion Boureanu, din Romanesti. Nici nevasta acestuia, care il ajuta sa pazeasca cireada de vaci, imputinata de la an la an, nu se arata mai afectata de tot ce se intampla. "Asta ne-a dat Dumnezeu", explica femeia, pe un ton profetic. Oamenii spera sa vina primavara viitoare, cand satenii vor mai cumpara alte animale si ca intre timp nu vor fi obligati sa isi duca animalele la abator. Nici nu spera la un alt ajutor si spun ca nu au la cine sa apeleze, caci nimeni nu ii poat