Fragment din editorialul lui Andrei Plesu din Dilema Veche:

Participarea domnişoarei Elena Băsescu la alegerile pentru Parlamentul European a fost comentată nervos în presa noastră ca fiind o expresie – tipic autohtonă – a „nepotismului“. Din punctul meu de vedere, e un diagnostic greşit. Ar fi fost nepotism, dacă domnişoara Băsescu ar fi fost numită ministru sau ar fi căpătat, sub preşedinţia tatălui său, o demnitate publică. În aparatul de la Cotroceni, de pildă. Altfel, e pur şi simplu nedrept să interzici copiilor de politicieni să-şi construiască propriile cariere politice. Filiaţia nu trebuie să fie un blestem, o condamnare la penumbră şi anonimat. Problema domnişoarei Băsescu nu e Traian Băsescu. Problema stă în insuficienta ei calificare pentru rolul pe care şi l-a asumat.

Problema stă în faptul că nu stăpîneşte încă limba română. Că vrea să treacă direct şi pripit de la debut la consacrare. Că nu îşi ia răgazul de a creşte. Că nu e stingherită de disproporţia dintre competenţa şi experienţa ei (politică şi de viaţă) şi calitatea de reprezentant al unei ţări întregi într-o instituţie internaţională de prestigiu. Dar asta n-are de-a face cu Traian Băsescu decît, cel mult, în postura lui de pedagog şi tată de familie. În fond, pînă la urmă, chiar şi domnişoara Băsescu e nevinovată. Nici ea, nici Vadim Tudor, nici Gigi Becali nu s-au insinuat furtiv în Europa: au fost aleşi. Democratic, care va să zică. Pe bază de competiţie. Şi asta pentru că la vot nu s-au dus decît „adepţii“. Iată de ce am pledat şi pledez pentru votul obligatoriu. Dar cînd o fac, mi se spune că vreau reinstaurarea comunismului. Foarte bine! Să ne bucurăm că, evitînd sumbrele vremuri ale dictaturii, am reuşit să trimitem la Bruxelles floarea intelighenţiei autohtone. Bravos! N-am murit degeaba!

Fragment din editorialul lui Andrei Plesu din Dilema Veche:

Participarea d