De ziua lor naţională, americanii au făcut pelerinaj la Los Angeles, pe urmele starului, şi au dansat pe muzica lui în timpul show-urilor cu artificii.

John Bratton intră în staţia de metrou de la Hollywood cu aerul candid al turistului care nu ştie niciodată pe unde se află, dar care se minunează la orice fleac: „Mă scuzaţi, cum ajung la Staples Center?”. Nu-ţi ia decât o secundă să desenezi în minte cum va petrece John Bratton, din Washington D.C., ziua de 4 iulie. Pentru Michael Jackson s-au urnit de prin Alabama, Texas, Washington sau Arizona câteva sute de americani ca el, care au găsit că primul 4 iulie fără „Regele muzicii pop” e mai degrabă prilej de doliu.

Pelerinajul pe urmele megastarului a început de vineri dupăamiază, când zeci de maşini au parcat în faţa porţilor fermei Neverland - spre îmbufnarea vecinilor care îşi simt ameninţată tihna - şi când sute de fani au făcut ca Hollywood Walk of Fame să fie irespirabil.

După casa familiei Jackson din cartierul Encino (unde s-a privegheat zile în şir), steaua lui Michael de pe Hollywood Walk of Fame şi Neverland, americanii au mai însemnat pe hartă două locuri bune de pelerinaj - Staples Center, arena în care a fost programată ceremonia de marţi şi unde Michael a repetat pentru ultima dată, şi Muzeul Grammy, care expune celebrele sale costume. Inevitabil, Ziua Naţională a Americii s-a încheiat cu un grătar, cartofi prăjiţi şi focuri de artificii. La cel mai spectaculos dintre show-uri, cel de lângă L.A. Coliseum, s-a dansat pe „Billy Jean” şi s-a strigat „Te iubim, Michael!”.

„Fac orice numai să intru”

Dacă John Bratton îşi începe călătoria pe urmele starului tocmai de la Staples Center, e pentru că are un motiv foarte serios. Orice s-ar întâmpla şi oricât de mulţi dolari ar trebui să scoată din buzunar pentru un bilet, va intra acolo.

@N_