Realitatea devine tot mai cenusie, la fel ca sufletele noastre, si orice margica ni se pare un cantec, o cana cu apa in desert. Atent la nevoile noastre, tot mai insetate de prilejul de-a rade cu pofta, Ministerul Transporturilor ne-a facut cadou o salba intreaga.
Citim in Gandul necazurile intampinate de gestionarii drumurilor moderne (alea de pe hartie) si murim de ras: pe aliniamentele soselelor de centura si autostrazilor exista populatii de lupi care nu se mai pot imperechea, deoarece traseul e desenat prin mijlocul dormitorului, poluarea fonica deranjeaza pana la isterie ursii, pitigoilor le-au inghetat tipetele vazand lamele buldozerelor langa Moara Vlasiei, broscutele si-au inghitit limbile gandindu-se la pericolul de-a fi strivite langa Constanta.
In Bucuresti se iau cu japca spatiile verzi si se transforma in betoane deoarece acolo nu vietuieste nici dracu, ce sa se mai imperecheze sau sa cante. Dar dincolo de Capitala, avem o natura. Cum procedam?
La 20 de ani de la revolutie, perioada in care ba un ministru isi propunea sa ne scoata autostrazile din cap, ca nu ne trebuie, ba auzeam ca sunt prea scumpe, deci iar nu ne trebuie, aflam care era, de fapt, realitatea: autoritatile sunt miloase.
In seria "Dr. Doolittle", Eddie Murphy a convins un urs de la circ sa o seduca pe ursoaica Ava, singura bucata din neamul ei, pentru a bloca afacerile unor nenea care nu iubeau natura. Le-a fost invatatura de minte gestionarilor de la Transporturi, pe care nu i-a lasat inima sa deporteze veveritele si pitigoii. Mai ales pe acestia din urma, care, potrivit Dex, sunt sedentari.
Acuma, in era vitezei si a comunicarii, n-o sa se impiedice intreg Aliotmanul de-un ciot, nu? Citim din acelasi ziar: in ceea ce le priveste pe broscute, in pericol sa fie strivite de roti, urmeaza ca avizul de mediu sa fie emis. Si inainta
