János Kádár, fost secretar general al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, prim-ministru şi preşedinte al Ungariei, s-a stins din viaţă în urmă cu 20 de ani, la 6 iulie 1989. Exact în aceeaşi zi în care Curtea Supremă din Budapesta l-a reabilitat oficial pe Imre Nagy, cea mai proeminentă victimă a lui János Kádár. Viaţa acestui lider comunist reprezintă o sinteză reuşită a avatarurilor comunismului în Europa de Est sub influenţa sovietică.
ASCENSIUNEA
János Kádár s-a născut Giovanni Csermanek în 1912, în Fiume (astăzi Rijeka, din Croaţia), ca fiu nelegitim al unei spălătorese de origine slovacă şi al unui soldat care nu-şi va recunoaşte niciodată fiul, chiar dacă cei doi se vor întâlni pentru prima dată abia în 1960. Curând, numele îi va fi pronunţat Laszlo Csermanek, pentru ca de la vârsta de 8 ani să se cheme Laszlo Gyurko.
Ca şi alţi lideri comunişti din Europa Răsăriteană, Kádár intră de tânăr în politică. La 17 ani devine membru al organizaţiei de tineret a sindicatului socialist, pentru ca la nici douăzeci de ani să se înregimenteze în Partidul Muncitorilor. După ce va absorbi Partidul Social-Democrat din Ungaria, această formaţiune va purta numele Partidul Muncitoresc Socialist Ungar (PMSU).
Din cauza statutului ilegal al oricărei grupări politice de orientare comunistă, Laszlo Csermanek este arestat de mai multe ori sub regimul lui Horthy.
Începând cu anii '40, alături de Laszlo Rajk, aderă la mişcarea de rezistenţă împotriva regimului de ocupaţie german pe care încearcă să-l organizeze, graţie legăturii directe cu „omologul" său iugoslav, Tito. Acesta este momentul în care se produce o a treia schimbare în identitatea viitorului lider comunist, asumându-şi pseudonimul János Kádár (Kádár însemnând în limba română „cupru").
Este arestat din nou, pus într-un „tren al morţii", alături
