Nu vom avea niciodată un pilot de Formula 1 dacă tinerii talentaţi n-au unde să se antreneze. Ştefan

Găvan

redactor

Start! Luminile verzi se aprind şi maşinile demarează în trombă. După un tur de pistă, bolizii ajung din urmă un monopost împins de la spate de mecanici. Din păcate, este o imagine sugestivă pentru starea motorsportului românesc, care trebuie încă să recupereze din abisul în care ne-a afundat „epoca de aur“.

Timp de câteva decenii, noi am stat mai mult la boxe…

Partidul nu dorea să facem risipă de benzină. „Caii putere“ trebuiau folosiţi doar de tractoare şi combine pentru a duce la bun sfârşit planurile cincinale impuse de „conducătorul măreţ“.În acest răstimp, iubitorii de adrenalină din Occident se întreceau în tot mai multe competiţii cu maşini, motociclete şi alte invenţii ale mileniului III.

După „Revoluţie“ au apărut mulţi miliardari de carton şi aceştia au vrut să intre neinvitaţi la masa bogaţilor. În stilul clasic miortic, am confundat însă sportul profesionist cu „liniuţele“ şmecherilor de Dorobanţi. Ce dacă germanii aveau în persoana lui Schumacher un adevărat zeu în sportul mondial?! Tot noi, românii, suntem mai tari! La periferia cartierelor sărace, au apărut pe bandă rulantă zeci de „Mini-Schumi“ şi i-am trimis în Occident la „specializare“ să facă repede rost de câteva „Merţane“. Zis şi făcut. Aveam în sfârşit maşini la nivelul nemţilor. Cu toate astea, „infatuaţii“ aia de afară nu ne primeau în continuare să ne jucăm cu ei.

Treptat, apariţia unor potenţi oameni de afaceri în România a impulsonat însă motorsportul autohton. A fost însă un progres artificial, o afacere în stilul „Caritas“, în care unii câştigă, iar alţii pleacă acasă cu buza umflată.

Nume ca Doru Sechelariu, Mihai Marinescu , Andrei Harnagea sau Robert Mureşan au adus România în