Femeia care urmeaza a-mi spune, astazi, povestile bijuteriilor de care este inconjurata sau care i-au trecut prin maini nu este genul acela care ar merge la o intalnire cu un barbat temandu-se ca nu o va place pentru ca nu este destul de frumoasa. Si asta nu din cauza frumusetii ei - pe care o are. Ci datorita faptului ca este si constienta de acea frumusete, pe care o sporeste cu ajutorul bijuteriilor pe care le poarta, stiind ce linie a fetei poate fi subliniata asa, stiind ce nuanta din culoarea ochilor va gasi aliat intr-o anume piatra sau montura, stiind, mai intai de toate, cum se simte ea insasi, inainte de impresia pe care o va face, purtand bijuteriile pe care le-a ales sa o intovaraseasca la o anume ocazie. Iar ocaziile nu sunt concerte, sindrofii sau receptii "la palat", ci zilele noastre, una dupa alta, cu toate cele care sunt ale lor, pentru ca fiecare dintre ele poate fi sarbatorita.

Doctorul dintre pietre scumpe

La toate acestea, Agnes Poszpichil adauga micile si frumoasele legende care vin cu bijuteriile, cu componentele lor. Uneori, atat de scurte ca mai degraba le-ai numi zicatori decat legende. Si, tot ca legendele si zicatorile, avand undeva, inchis, un bob de poveste adevarata, ca firul de nisip imprudent care a intrat in mantaua scoicii si si-a gasit un sarcofag de perla, ales, pentru a veghea timpurile ce vor veni.

Mai intai a fost unul dintre cei care o ajuta pe Agnes Poszpichil la vanzarea bijuteriilor, prin standul aflat in magazinul Bega, la etajul 1. Ce te intriga, daca intrai in dialog cu tanarul acela, nu era faptul ca iti dadeai seama ca e indian, ci amabilitatea sa de a-ti explica lucruri despre lumea pietrelor pretioase si semipretioase de care era inconjurat. Parca relatia pe care o avea cu ele nu era de om care urma sa le vanda, ci de bunic care isi aducea nepotii in prima zi de gradinita, aratandu-i educatoare