A fost tentat de nenumărate ori să renunţe, dar un simplu „mulţumesc!“, venit din partea celor cărora le-a salvat viaţa, a fost de ajuns să îl convingă să continue. Clipă de clipă, un salvator poartă pe umeri responsabilitatea vieţii altora. Viaţa de salvamar nu este tocmai uşoară.  Gabi Culea, unul dintre cei mai vechi salvatori de pe litoralul românesc, a ajuns să vegheze la siguranţa turiştilor din simpla pasiune pentru sport. De când se ştie a fost o persoană activă.

La 10 ani a început să joace rugby, un sport care are un loc special în sufletul său, iar de cinci ani este salvamar tot timpul anului. Atunci când nu are de lucru cu turiştii care ignoră avertismentele, se antrenează pentru competiţii naţionale şi internaţionale la caiac-canoe, dar şi ca salvamar.

A participat la nenumărate competiţii europene, făcând echipă cu Bogdan Ciubotariu, salvamarul care, în urmă cu doi ani, a murit la datorie, fiind lovit de un fulger pe mare. Visul lor era să fie campioni mondiali şi, tot cu Bogdan, Gabi împărtăşea visul de a face din Asociaţia Salvamarilor Profesionişti o organizaţie respectată.

A vrut să renunţe de mai multe ori

Ca în orice meserie, rezultatele bune sunt împletite cu eşecurile. Aşa a păţit şi Gabi Culea, care a avut mai multe tentative de a renunţa la ideea de a patrula pe plajă şi a salva vieţile înotătorilor care nu ascultă de avertismentele salvamarilor şi se aventurează în larg.

 Privirea i se întunecă ori de câte ori vine vorba despre o astfel de întâmplare. Nu se închide însă în el. Vorbeşte deschis despre aceste neplăceri, ceea ce arată că, după îndelungi suferinţe, a învăţat să accepte şi această idee. Nu dispare însă sentimentul de vinovăţie.

 „Poate dacă aş fi insistat la acei tineri să se întoarcă la mal... Dacă aş fi stat cu barca lângă ei până se întorceau