Expozitia itinerantă "Culorile Avangardei. Arta în România 1910-1950", un proiect al Institutului Cultural Român, propune, la Praga, o istorie a dezvoltării sufletului poporului român. Sursa: Mediafax
Un uriaş aparat de tortură, instrument de bestializat conştiinţa, cum şopteşte cineva pierdut pe coridoare, domină o sală albă care ţine captive pe pereţii săi momente din etapele dezvoltării conştiinţei şi sufletului poporului român.
Maximilian Herman Maxy, precizează eticheta plasată nu foarte departe de a altă lucrare cu aceeaşi semnătură, realizată acum 40 de ani. Un peisaj abstract, creionat pe vremea elanului idealistic şi utopic, spun unii, al avangardei româneşti care propovăduia, prin anii '30, urbanismul tentacular şi industrializarea feroce într-o lume a cărei singură coordonată reală era trauma primului razboi mondial.
Industralizarea a venit altfel decât o visau utopicii cu 40 de ani în urmă: lamelele şi sferele abstracte de mai demult s-au transformat în lamele industriale, folosite în procesele siderurgice, ornate cu buloane de electrificare rupte din definiţia pe care Lenin o dadea cândva ideologiei careia i-a îmbogăţit astfel sensul: "Comunismul este puterea sovietelor plus electrificarea".
Peste toate acestea, în acelaşi ansamblu, câteva versuri ale unui maestru al scrisului cu mesaj direcţionat şi unul dintre marii încrezatori în realismul socialist, Eugen Jebeleanu.
Ornate de o serializare a stemei României, un vestigiu prea puţin ascuns al încercării marxiştilor de instrumentalizare propagandistică a pop-artului în anii ’60. Într-un moment în care Europa culturală se străduieşte să marcheze cum se cuvine 20 de ani de la căderea Cortinei de Fier, expoziţia "Culorile Avangardei", gîndită iniţial pentru capitala culturală europeană de la Sibiu, îşi găseşte semnificaţii actuale odată ajuns