Contribuţia profesorului Nicolae C. Paulescu (1869–1931) la descoperirea insulinei îi preocupă pe mulţi dintre locuitorii României de azi. Dovadă este faptul că numele savantului e menţionat în zeci de mii de documente catalogate de Google.com. Activitatea savantului român este discutată în 34.600 din aceste documente în legătură cu premiul Nobel pentru Medicină ori Fiziologie din 1923, acordat, pentru purificarea insulinei şi introducerea ei în clinică, cercetătorilor Frederick Grant Banting (1891–1941) şi John James Rickard Macleod (1876–1935), de la University of Toronto. În 4.190 de articole sau blog-uri se indică cu certitudine că Banting şi Macleod i-au furat lui Paulescu premiul Nobel. Iată unul din aceste comentarii, scris ca răspuns la un articol publicat de curând într-un cunoscut cotidian bucureştean (Ionel Văduva, Inventatorii români au revoluţionat lumea, Evenimentul Zilei din 1 februarie 2009): „Ati omis pe savantul romin PAULESCU – care a descoperit INSULINA, inventie furată de doi canadieni, care au si luat premiul Nobel. Asta este cea mai mare inventie a secolului, care a salvat de la moarte bolnavii de diabet. Astazi, este recunoscut Paulescu ca descoperitor al INSULINEI, dar, Nobelul, l-au luat hotii mai smecheri din Canada. Si asta, pentru ca nu stim sa ne recunoastem si sa ne protejam valorile (Vizitator, duminică, 1 februarie 2009).“
Nu ştim cât de răspândită este această opinie printre cititorii săptămânalului „Vieţa medicală“, dar persistenţa ei în spaţiul public creat de internet cere o evaluare atentă a procesului care a dus la selectarea lui Banting şi Macleod, şi nu a lui Paulescu, pentru Premiul Nobel, în 1923. Motivul fundamental a fost prezentat în ultima carte a dlui dr. Francis Ion Dworshak, recenzată în ziarul nostru („N. C. Paulescu şi insulina: Triumf şi Agonie.“ Criterion Publishing, Bucureşti, 2008).
Pe sc
