Ne-a toropit căldura. Unii români au găsit însă, antidot pentru caniculă. Migrează cu familie, căţel şi purcel în zone umbrite, unde a încinge grătarul este o plăcere.
Tot mai mulţi români aleg această variantă de a-şi petrece zilele libere. Încuie casa în urma lor şi pleacă pentru câteva zile bune sau chiar săptămâni în creierii munţilor, la poalele pădurii sau lângă albia şerpuitoare a unui râu. Pentru unii acest procedeu a devenit chiar un mod de viaţă în lunile călduroase de vară. Pensionari cu iniţiativă şi împătimiţi ai ieşirilor în aer liber îşi încuie casele în lunile în care soarele străluceşte cu putere şi se refugiază la răcoare, în zona de munte. Îşi lasă apartamentul pentru un cort în mijlocul naturii, departe de zgomotul urban, dar şi de grijile cotidiene. Pentru ei, vacanţa la munte este şi o modalitate de a face economie. Se scot de la întreţinere, îşi iau „casa" în spate precum melcul şi se aşează unde li se pare priveliştea mai frumoasă. Zi de zi vedem pe canalele de ştiri astfel de familii care au ales să-şi petreacă vara în natură. Îşi încropesc la faţa locului o adevărată gospodărie şi au grijă să nu le lipsească nimic. Cortul adus de acasă ţine loc de dormitor, iar într-un alt cort mai înalt, deschis, este comprimată toată gospodăria.
Fără frică de urşi sau alte vietăţi ale pădurii, oamenii îşi trag corturile unii lângă alţii şi astfel alcătuiesc o mică aşezare, în care toată lumea este prietenă cu toată lumea. Aşa cum spuneam, gospodinele au grijă să nu le lipsească nimic din „bătătură". Ba chiar şi-au semănat câteva mirodenii ca să aibă cu ce da gust la ciorbă şi la alte mâncăruri, meşterite la aer curat.
Printre cei care iubesc muntele se numără şi petrecăreţii de week-end, care nu se sfiiesc să încingă o horă pe pajişte. Important este că în atmosferă domneşte armonia. Toată lumea este relaxată, zâmbitoare, binevoitoare, a
