…ziaristii (si ma includ si pe mine in aceeasi categorie) sunt ca paduchii: zadarnic te straduiesti sa-i ucizi. Reapar cand te astepti mai putin, unde te astepti mai putin, in formele in care te astepti mai putin. Am trei caini, stiu ce vorbesc: nu doar caii, dar nici paduchii nu mor cand vor cainii (sau stapanii acestora).
Stiu ca pentru multi nu mai este o noutate, dar astazi e a doua zi a unui experiment unic in istoria romaneasca a secolului XXI: Saptamanalul CLUJEANUL, editat de MediaPro (Publimedia? – n-am fost niciodata buni la patroni), si-a incetat aparitia. Viata CLUJEANULui, insa, a inceput sa apara: aceeasi formula redactionala si administrativa – doar patronii s-au schimbat (acum patroni sunt chiar redactorii si administratorii revistei). E un soi de “regele a murit, traiasca regele!”
Puteti citi detalii “la cald” pe blogurile lui Mihnea sau Dragos (linkurile sunt in dreapta acestei pagini).
Ceea ce la inceputul anilor ‘90 parea un gest aproape firesc, la sfarsitul primei decade din 2000, pare o utopie: cum sa-ti imaginezi, intr-o lume a corporatiilor, ca asa ceva (mai) e posibil? Ziaristi independenti? Cat vor supravietui oamenii astia? – se intreaba multi. Nu stiu. Pentru binele breslei in general, sa speram cat mai mult. Sa speram ca vor deveni un exemplu. “Iertati-ne, n-am stiut ca era imposibil”, ar putea spune atunci, cu falsa modestie, redactorul sef, Mihai Gotiu (Gutza).
Ma alaturi, asadar, urarii inventate de Mihnea: “Viata!”
PS Inteleg ca primul numar din Viata CLUJEANULui se vinde ca painea calda.
PPS Vorba unui comentator hatru, simpatic ar fi ca oamenii astia sa faca profit si-apoi sa-i vanda afacerea lui Sarbu:)
…ziaristii (si ma includ si pe mine in aceeasi categorie) sunt ca paduchii: zadarnic te straduiesti sa-i ucizi. Reapar cand te astepti mai putin, unde te astepti mai putin, in formele in care
