Ar fi vrut să facă volei de performanţă, dar neexistând un club unde să se pregătească, s-a apucat de numismatică. Este o fire extrem de sociabilă şi jovială.

Pe Alex Bănuţă l-am întâlnit pe una dintre străzile micuţului oraş Ocnele Mari. Fire deschisă dialogului, am încercat să-l descos despre ce înseamnă să fii un adolescent într-un loc unde în jurul tău se vorbeşte doar de dezastre, de câmpurile de sonde care se scufundă, de oameni strămutaţi. Răspunsul a fost repede conturat. „După ce am absolvit primele patru clase aici, am mers la şcoală la oraş. Viaţa la Ocnele Mari e mult prea monotonă, nu ai prea multe posibilităţi şi nici n-ai de unde alege”, spune proaspătul absolvent de liceu. Înscriindu-se la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”, din Râmnicu Vâlcea, Alexandru a absolvit aici clasele V-VIII. „Am jucat volei, ca principal şi am participat la toate competiţiile organizate. Mă antrenam câte şase zile pe săptămână, de luni până sâmbătă. Este un sport care te dezvoltă armonios, iar eu, care mă temeam să nu rămân mai mic de statură, am acum 1,89 metri şi 78 de kilograme”, ne spune adolescentul.

Fire sociabilă, pasionată şi de numismatică

Dincolo de terenul de volei, Alexandru a mers la sala de forţă, a jucat fotbal cu prietenii. „Mi-am dorit foarte mult să fac volei de performanţă, să joc într-o echipă mare. Dar dacă te-ai născut la Ocnele Mari, sunt destul de sceptic că voi reuşi să-mi realizez visul. Poate dacă mă năşteam în Bucureşti, Zalău, Constanţa, altele ar fi fost şansele. Clasele IX-XII le-am făcut la Colegiul «Alexandru Lahovari» din Râmnicu Vâlcea, unde nu există o tradiţie în competiţiile de volei. Dacă în SUA sportul se mănâncă pe pâine, la noi va trebui să mai treacă multă vreme până se va întâmpla acest lucru”, a spus Alexandru, care acum se pregăteşte să-şi încerce viitorul la Facultatea de Geografie şi Sociologie din S