Localnicii sunt renumiţi pentru îndeletnicirea cu plantarea legumelor în sere. Cultivatorii se plâng că produsele lor nu mai sunt căutate. Ţăranii din Teasc şi-au întins taraba, azi dimineaţă, încă de la intrarea în sat. Negustorii şi-au aşezat în faţa porţilor coşurile încărcate cu roşii, fasole, pătrunjel, ardei şi vinete. De la ora 5.00 îşi aşteaptă clienţii. În zadar. Nimeni nu se opreşte să cumpere măcar un kilogram de castraveţi, cu 0,5 lei, sau varză, la 0,6 lei kilogramul, preţuri reduse aproape la jumătate faţă de pieţele din Bănie.
Primarii le-au făgăduit o piaţă în sat
Paulina Ducu, 60 de ani, spune că este cea mai necăjită. Pentru că primeşte de la stat o pensie de 300 lei, femeia s-a gândit că unica soluţie pentru a-şi întreţine familia este sădirea de zarzavaturi. „Nu cer de pomană, ci sper doar să fac vânzare, pentru că am legume proaspete. Îmi merge rău de trei zile, de când stau aici, pe iarbă verde”, ne spune tanti Paulina. Ne mărturiseşte că s-ar deplasa la piaţă la Craiova, însă nu are un mijloc de transport. „Cu ce să te duci, maică? Dacă dau la ocazie 10 lei şi să nu scot niciun ban, nu ies nicăieri. Toţi primarii ne-au promis că ne deschid aici, în sat, o piaţă. Cu vorbele au rămas!”, adaugă bătrâna. Scoate câţiva creinţari dintr-o pungă. Ne informează că sunt banii pe care îi păstrează în permanenţă, ca să aibă mărunt, pentru a da rest oamenilor.
„Iau goangele după frunze”
Gica Ciucu, 41 de ani, şi-a amplasat cortul alături de tanti Paulina. Deşi ne povesteşte că anul acesta criza nu i-a dat pace iar legumele s-au uscat de tot din cauza căldurii, femeia nu va renunţa la legumicultură. „Din ce să trăieşti? Nu ne dă nimeni o bucată de mâncare gratis. Dacă nu punem braţul la muncă, suntem morţi. Pensie nu am, cheltuieli apar în fiecare zi: ba ulei, ba zahăr”, se plânge tanti Gica. Are o
