În 1989, pe Şantierul naval 2 Mai Mangalia lucrau 3.500 de muncitori, veniţi din toată ţara pe malul mării pentru a construi mineraliere şi petroliere. Tehnologia era învechită, condiţiile de muncă nu erau foarte bune, dar oamenii erau mulţumiţi pentru că primiseră o locuinţă în oraş şi aveau salarii bune, între 2.000 şi 5.000 lei, în funcţie de vechime şi experienţă. În 1989, în preajma Revoluţiei, a fost gata nava "Voineasa".
Marin Florian, de meserie lăcătuş mecanic, este astăzi liderul sindicatului "Navalistul" din Daewoo Mangalia Heavy Industries (DMHI); lucrează în acest şantier naval din 1975, adică de când a împlinit 18 ani. El spune că iniţial au existat două şantiere, care ţineau de unitatea militară 02129. Construirea şantierului civil a început în 1975, iar la începutul anilor '80 acesta a ieşit de sub jurisdicţia unităţii militare. "Pe cartea mea de muncă scrie «transferat la Şantierul naval 2 Mai Mangalia»", spune domnul Florian. "În 1986, partidul a ajuns la concluzia că şantierul din Mangalia trebuie să fie condus de la Constanţa, de către cei de la Întreprinderea de Construcţii Navale Constanţa. Aşa ne-a venit directorul Dimoiu, care ne muncea şi duminica şi ne striga: «Eu sunt lupul!». Dimoiu era expert în nave şi membru în Comitetul Central al PCR. Apoi director a devenit Chitic Nicolae", îşi aminteşte actualul liderul de sindicat.
Se lucra în trei schimburi sau în două schimburi prelungite. Muncitorii căsătoriţi primeau apartamente în Mangalia, iar pentru cei necăsătoriţi existau cămine de nefamilişti. Cu toţii puteau mânca la cantina de pe şantier, sau la cea din zona căminelor. Domnul Florian spune că Elena Ceauşescu a venit să boteze o navă (prin tradiţie, navele sunt botezate de femei), dar sticla de şampanie nu s-a spart şi cu toţii s-au gândit că e semn rău. Îşi aminteşte că şi nava "Biruinţa" a fost la repa
