- Cultural - nr. 330 / 7 Iulie, 2009 LITERATURA PATRIOTICA Literatura patriotica _ iata o tema pentru care a curs multa cerneala, pentru care s-a batut multa moneda si de care s-au folosit vruti si nevruti, de pe urmele careia s-a profitat cu varf si indesat. Dar adevarata literatura patriotica n-are nimic in comun cu slugarnicia ideologica, cu inregimentarea de partid. Patriotismul e o stare care isi are loc si in literatura, asa cum are loc in viata noastra de toate zilele. Fara a se face parada din aceasta si fara a se pretinde rasplata. Patriotismul e un fel de a fi, un fel de a trai, iar literatura patriotica e un mod de a ne legitima. Ati iubi neamul, ati iubi tara nu pot fi nici lauda, dar nici acuza. A scrie literatura patriotica nu exclude insa valoarea. Iar patriotismul nu va putea salva niciodata literatura. A scrie cuvinte fundamentale nu inseamna a face compromisuri estetice, sub paravanul sentimentelor patriotice. Dar cat patriotism suporta literatura pentru a nu se goli de continut? Cata istorie suporta literatura pentru a nu-si pune semnul egalitatii cu documentul. Dar istoria nu e exclusiv "bunul" istoricilor, cum literatura ar putea fi apanajul exclusiv al scriitorilor. Dar daca istoricii n-au dreptul moral sa faca literatura cand scriu istoria, scriitorul poate sa topeasca in tiparele literaturii si istorie si patriotism. Istoria inseamna adevar, literatura poate fi si istorie si adevar, dar mai are nevoie pe langa toate acestea de ceva pentru ca ea sa nu cada in facil, in derizoriu, in retorica goala. Ca sa ramana, literatura patriotica are nevoie si de talent, ca de aer! Literatura patriotica isi poate ingadui patetisme, inflacarare, pentru ca acestea fac parte din arsenalul firesc al genului. Iosif Albu (Columna demnitatii, Editura Nico, 2009), acum, cand cei mai multi se cred prea europeni ca sa se mai considere si ceea ce sunt, romani, i