Ma gandesc mereu, cand socotesc despre un cuvant mai tare, iscat din periferia exprimarii, ca este cel mai nimerit sa traseze o stare de fapt aflata la periferia bunului simt, la colegele din redactie.
Daca trece de ele, aprigi cerberi ai gandirii uneori prea slobode, dar iute de asternut in chenar, sunt in regula, gandesc fericit si plin de speranta.
Descopar insa rapid ca in definitiv, nici ele, nici cititorii nu traiesc la manastire. Ci in lumea unde ipocrizia este fara de sfarsit, si incearca sa discearna unde-s dracii, si unde ingerii.
Dar spre deosebire de majoritatea cititorilor, fetele mele au priceput, de exemplu, ca titlul "Toanta de EBa vs. Laureatii Nobel", pe care l-am zgariat in fruntea unui text, nu urmarea sa o jigneasca pe mezina presedintelui, ci sa spuna tuturor ca duduia e catalogata intr-un anumit fel exact de insi care au demonstrat ca fac umbra parlamentului degeaba.
In fine, gata paranteza, si la chestiune. Spre desebire de o curva din carne, cea politica e grasa. Are ruj roz tras in contur mov, si se vinde pe impresii. Spre desebire de cea din carne, care fireste, are in spate o poveste cu abuz, copil din flori care moare de foame sau familie saraca, vreau la facultate, cea politica face sex de amorul artei.
Unii i-ar zice "vointa de putere", doar ca intre filosofia lui Nietzsche, unde se vestea supraomul, si politicienii romani exista doar o asemanare: maimuta antropoida de la care pornea filosoful german, descoperita de cercetatori pe malurile Dambovitei.
Cea mai vesela demonstratie a facut-o PSD. Dupa ce-a mers la sedinta coalitiei cu un document care sintetiza masurile gresite ale Guvernului, suparat ca partenerii il trateaza cu comisie comuna de analiza, Mircea Geoana l-a facut public.
Si cuvinte grele s-au revarsat din hartie: "incapacitate", "cadere", "
