Fosta jucătoare încearcă de patru ani să construiască la Iaşi o echipă care să joace în cele mai puternice campionate fost învăţată mereu să câştige, să fie remarcată, lăudată şi medaliată. De când a devenit profesoară şi antrenoare, Lenuţa Lupan îşi doreşte ca toate momentele de glorie de care a avut parte în anii petrecuţi pe terenul de handbal să le împărtăşească şi tinerilor din Iaşi. Pentru că pe vremea comunismului nu erau şcoli cu program sportiv, ieşeanca a urmat un liceu cu profil economic. „Am început destul de târziu să joc handbal, undeva la 14 ani. Până atunci, am făcut volei şi atletism, dar niciunul dintre aceste două sporturi nu mi-a plăcut. Tot timpul mă gândeam numai la handbal", povesteşte Lenuţa Lupan. Un munte de medalii În timpul orelor de educaţie fizică însă, Lenuţa Lupan era unul dintre elevii care zăboveau cel mai mult pe teren. Şi rezultatele nu au întârziat să apară. În anul 1988, a devenit vicecampioană naţională la junioare cu CSS.1 Galaţi, şi apoi campioană naţională. În acelaşi an, a fost din nou pe podium alături de colegele de la Galaţi, la Turneul Prietenia, considerat cam-
pionatul mondial al ţărilor comuniste. Un an mai târziu, panoplia cu medalii avea să se îmbogăţească cu alte două titluri de vicecampioană şi campioană. Practic, an după an, ieşeanca şi-a adjudecat cel puţin o medalie şi titlul de golgeter, al Campionatului Naţional, cu 189 de goluri marcate în 1993. Lenuţa Lupan a reuşit să-i cucerească şi pe străini cu talentul său. „În 1995, 1996 şi 1997 am reuşit să câştig titlul de Campioană a Elveţiei cu echipa L.C. Brhul St. Gallen, iar în 2002, cel de vicecampioană a Italiei, cu echipa Florgarden Sassari", spune Lenuţa Lupan. Vrea să ofere Iaşiului
o echipă adevărată În urmă cu aproape cinci ani şi-a încheiat activitatea sportivă şi s-a dedicat meseriei de profesor la Liceul cu Prog
