Pierzându-şi credibilitatea atât din punct de vedere moral, cât şi din punct de vedere profesional, Monica Ridzi a devenit o problemă majoră pentru PD-L şi pentru preşedintele Băsescu.

Cine şi-ar fi închipuit, acum şase luni, că un tânăr politician care a fost un europarlamentar decent se va transforma într-un simbol al cheltuirii iresponsabile a banului public? Promovată de Traian Băsescu în campania sa de sprijinire a tinerilor şi a femeilor în politică, Monica Iacob Ridzi a reuşit să proiecteze pe scena publică imaginea unui demnitar de tipul celor care au provocat dezgustul electoratului faţă de politică, complet diferit de ceea ce susţine PD-L că ar fi politicienii săi – mai morali, mai competenţi, mai responsabili. Scandalul Ridzi s-a amplificat săptămâna trecută din cauza refuzului iniţial al ministrului de a se prezenta la audierile comisiei parlamentare de anchetă, din cauza mersului audierilor şi a faptului că a pierdut sprijinul PD-L, fiind practic repudiată de personalităţile partidului – de la Theodor Stolojan la Monica Macovei şi Cristian Preda.

Deşi Monica Ridzi avea dreptate să susţină că audierea sa la comisia parlamentară contravenea regulamentului Camerei, din momentul în care DNA a demarat deja cercetările în acest caz, totuşi încercarea ei de a eluda audierea a creat impresia că se sustrage nu numai controlului parlamentar, ci şi scrutinului public – căci parlamentul, spre deosebire de DNA, lucrează la vedere.

În plus, doamna Ridzi a fost acuzată din nou de aroganţă, o consecinţă firească în fond a faptului că l-a angajat director de comunicare pe fostul purtător de cuvânt al lui Adrian Năstase. Când s-a prezentat în sfârşit la audieri, Monica Ridzi a fost neconvingătoare şi nesigură, trimiţând la subalterni şi anunţând o ridicolă şi inutilă iniţiativă de a plăti din bani proprii un audit internaţional în cazul contractelor le