"Bună ziua! Ştiţi cumva unde este casa lui Octavian Paler?" Omul, cu coasa în spinare, îşi trage şapca de pe frunte, şi-o îndeasă pe cap, stă un pic şi se gândeşte: "Paler? Adică şefu', nu? Ăl de sus, nu?" Zâmbesc şi aprob din cap. Mutâdu-şi coasa de pe un umăr pe altul, ne indică printre case drumul. Aşa am făcut cunoştinţă cu Lisa. Lisa lui Paler. Un punct mic pe hartă legat de Sâmbăta şi de Făgăraş. Un punct uriaş pe harta vieţii gânditorului şi scriitorului Octavian Paler. Un copil bălai, cu ochii negri mici şi jucăuşi, mână cele două vaci, Cioanta şi Mali, pe uliţa satului. Era vara anului 1937. Pe Calea Secii "un drum forestier, pietros, cu două garduri de nuiele, calea regală a copilăriei", undeva la poalele Munţilor Făgăraş. Mânca mure, zmeură, afine, ciuperci, fura cartofi şi îi cocea.
Copilul acela nu ştia nici ce e metafizica, nu ştia nici ce e dincolo de munţi pentru că nu mai văzuse alt sat în afară de Lisa. Poate că îşi închipuia că dincolo de munte este marea, sau oceanul şi poate că uneori şi-ar fi luat lumea în cap, pe Cioanta şi pe Mali şi ar fi fugit dincolo de munţi. Dar nu avea curajul să părăsească "paradisul din Lisa". Sau poate nu voia să-i fie contrazise iluziile.
În Lisa copiii, copiii de pe Delături (de la periferie) păzeau vacile pe Calea Secii, cei de pe uliţa principală mergeau pe Piscul Cornii, iar cei de peste vale se duceau pe Calea Râului. "În rest, nu ne separa nimic. Eram la fel de înapoiaţi. De aceea copilăria mea a fost fără ranchiuni, gelozii sau revolte" - "Deşertul pentru totdeauna". Copilul acela fără ranchiuni, gelozii şi revolte care nu ştia ce este metafizica şi cu ce se mănâncă aceasta, cunoştea mii de mirosuri ale ierbii, în funcţie de oră şi lumină, de ploaie sau secetă.
Putea să prevadă cu exactitate cum va fi vremea a doua zi şi unde trebuie căutată mierea de viespi sau cum tre
