Presa si impreuna cu ea membrii cabinetului Boc descopera acum un lucru pe care toata lumea il stia dintotdeauna. La stat este mai bine decat la patron, ba, in unele cazuri, viata de angajat la stat poate capata valente paradisiace.

Leafa de pana la 10.000 de euro, bonusuri, prime, deplasari in strainatate insotite de diurne si amante, zile libere fara numar, concedii medicale si de odihna oricand este nevoie - intr-un cuvant: o viata fara nicio grija pe banii publici.

Sa nu intelegem gresit. De toate aceste beneficii nu se bucura orice bugetar, e drept, ci doar cei care au stiut pe cine trebuie, au platit unde trebuie sau au fost nepotul, fiica, fiul, fratele, sora sau cumnatul cui trebui. Nici macar nu trebuie sa fii director general sau de department pentru a te bucura de toate aceste privilegii. E suficient ca postului tau sa i se aplice toate sporurile si bonusurile existente.

Restul functionarilor, proportia covarsitoare a celor care lucreaza in sistemul bugetar din Romania se transforma intr-o masa compacta de semi-muritori de foame care, in criza actuala, risca sa nu isi mai primeasca nici macar salariile de mizerie pe care le incasau pana acum.

Emil Boc a amenintat la preluarea mandatului ca toate sporurile, primele si bonusurile angajatilor de la stat vor disparea. Intre timp, la mai bine de jumatate de an de la declaratia sa, presa inca descopera cazuri de bugetari privilegiati. In fiecare zi mai apare cate o stire care ne informeaza ca salariul sau depaseste cu mult plafonul fixat de Guvern si ca sporurile si primele pe care le primeste ii completeaza o leafa care i-ar face si pe managerii din sistemul privat sa paleasca de invidie.

Ciudatenia acestei situatii provine din ipocrizia cu care politicienii vorbesc despre cazurile bugetarilor de lux. Ei au stiut intotdeauna care este situatia in sistem