"Dacă m-aş simţi vinovat, cu ceva vizavi de învinuirile care mi se aduc, aş discuta altfel. Mă rog, fiecare om are părţile lui bune şi părţile lui rele. (...) În conştiinţa mea, ca să fiu mai explicit, nu-mi găsesc nici o vină faţă de ceea ce s-a întâmplat la Sibiu" - Nicu Ceauşescu
Dr. Aurelian Arusoaei (comandantul Spitalului Penitenciar Jilava) - Vă deranjează lumina, domnule Nicu?
Nicu Ceauşescu - Mă deranjează şi lumina, mă deranjează şi filmatul.
Adrian Păunescu - Nu te filmează nimeni. Poate, mai târziu.
N.C. - Ei, nu, că eu sunt chior?! Adriane, nu sunt de cinci ani.
A.P. - Nicule, nu vrei să lăsăm o mărturie?
N.C. - Sunt două lucruri pe care trebuie să le clarificăm de la început. Deci, o discuţie putem purta. Eu am văzut întrebările. Astea, nu? (Arată foile cu întrebări).
A.P. - Putem să-i dăm drumul?
N.C. - Poţi să-i dai drumul. (Face semn de încuviinţare cu mâinile).
A.P. - Dar eu te rog să nu mă iei pe mine ca pe cei de la „Adevărul". Deşi, să ştii, era superb dialogul, şi ei au fost foarte buni, şi tu ai răspuns extraordinar.
N.C. - Consecvent principiilor mele, interviuri nu dau. Discuţii pot să port.
A.P. - Da, dar principiile pot merge cu nişte oameni străini. Dar cu un om pe care-l cunoşti şi care nu şi-a exercitat meseria pe tine ca un cinic, nu înţeleg ce s-a întâmplat. De fapt, ce înseamnă interviu? O întrevedere.
N.C. - Bun, întrevedere. (ia revista şi se uită pe prima pagină): „Atac la generali", A. „Memoriile lui Florin Piersic".
A.P. - Da, Nicule. Am vrut neapărat să te văd.
N.C. - Plăcerea este reciprocă.
A.P. - Mulţumesc. Am vrut neapărat să stăm de vorbă, aşa cum am vorbit nu doar o dată, ci de mai multe ori, şi să lăsăm o mărturie. (Sună tare telefonul).
N.C.
